Pe cărarea dorului
Frunză verde de gutui,
Pe cărarea dorului,
În bătaia vântului,
În umbra pământului,
Gându-mi zboară iute, iute
Până la Buna în curte
Și aud clipele mute
Din poveștile trecute!
Și aud timpul cum zboară
Și o văd întâia oară
Cu privirea de mioară
Și cu foc în inimioară!
Buna mea cu suflet drag,
Ce-aș vrea să te văd în prag!
Zboară gândule pribeag
La mireasma cea de frag!
Zboară gândule la vale
Să mi-o scoți pe Buna-n cale
Să ascult vorbele sale,
În brațe să mă-npresoare!
Să-i ascult poveștile,
Să îi dau iar veștile,
Să-mpletim cosițele,
Să-i urmez povețele!
Zboară gându-mi călător
Până-n vale, la izvor,
Să adape al meu dor
De un suflet călător!
Călători suntem în lume
Și să facem fapte bune,
Să lăsăm trainice urme,
Să fim cunoscuți pe nume!
Oamenii să-și amintească,
La copii să povestească,
Pe noi să ne pomenească
Ca pe vița-mpărătească,
Cu toții să ne iubească!
Drepturi de autor rezervate Adina Florea

Comentarii
Trimiteți un comentariu