Viață nemiloasă


 


Viață, viată, ce haină

Uneori ești, n-ai inimă, 

Să simți răul care-l faci,

Oamenii cum ii împărți.


Îi faci răi și fără minte

Și le iei din simțăminte,

Nu pe toți, căci tot tu dai

Unora, le faci un rai,


Altora, nu dai nimic

Le lași greul, pic cu pic

Nu știu cum socotești tu

Dar le iei și zâmbetul '. 


Ai crezut ca și mie îmi pui

Răutatea căpătâi,

Necazuri mi-ai așternut

Uite, că n-ai reușit. 


Am păcălit eu fi moartea

Ziua, mi am făcut-o noaptea,

Dar știi de ce pot mereu?

Fiindcă îl am pe Dumnezeu!


El mereu m-a învelit

Să trec greul, am reușit

Tu mi-ai dat grele poveri

El, m-a uns cu mângâieri. 


Și nu-mi mai pasă de rău.

Ascund sub zâmbetul meu,

Lacrimi ce curg pe obraz

Și îți râd viață, in nas...


LORINA ELENA DRĂGAN

27.10.22..

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta