Viață nemiloasă
Viață, viată, ce haină
Uneori ești, n-ai inimă,
Să simți răul care-l faci,
Oamenii cum ii împărți.
Îi faci răi și fără minte
Și le iei din simțăminte,
Nu pe toți, căci tot tu dai
Unora, le faci un rai,
Altora, nu dai nimic
Le lași greul, pic cu pic
Nu știu cum socotești tu
Dar le iei și zâmbetul '.
Ai crezut ca și mie îmi pui
Răutatea căpătâi,
Necazuri mi-ai așternut
Uite, că n-ai reușit.
Am păcălit eu fi moartea
Ziua, mi am făcut-o noaptea,
Dar știi de ce pot mereu?
Fiindcă îl am pe Dumnezeu!
El mereu m-a învelit
Să trec greul, am reușit
Tu mi-ai dat grele poveri
El, m-a uns cu mângâieri.
Și nu-mi mai pasă de rău.
Ascund sub zâmbetul meu,
Lacrimi ce curg pe obraz
Și îți râd viață, in nas...
LORINA ELENA DRĂGAN
27.10.22..
Comentarii
Trimiteți un comentariu