Sunt doar o frunză
Sunt o frunză arămie,
Ce-a căzut de vânt în cale,
Tu culege-o și-o mângâie,
Tandru cu mâinile tale.
Sunt frunza ce s-a desprins,
De pe-un ram fără să vrea,
În mâini tu ține-mă strâns
Și alină-mi inima,
Ce de dor zace răpusă
Și se tânguie mereu,
Așteptând să fie strânsă,
Aproape de pieptul tău.
Sunt o frunză-nlăcrimată,
Ce dorește-a-nmuguri,
Să uite de crunta soartă
Și durerea inimii.
Sunt o frunză doar atât,
Ce suspină azi de dor,
Acolo unde-a căzut,
Sub pașii de trecător.
Ai tăi pași de te-or purta,
Pe drumul unde-am căzut,
Strânge-mă în palma ta,
Nu mă lăsa la pământ.
Dăruie-mi acea speranță,
Pe-al tău ram să-nmuguresc,
Să-ți port fericirea-n viață,
Veșnicind să te iubesc!
Sunt doar o frunză
ELENA TUDOSĂ.
drepturi de autor rezervate.
8 noiembrie 2020.
Comentarii
Trimiteți un comentariu