Sunt doar o frunză


Sunt o frunză arămie,

Ce-a căzut de vânt în cale, 

Tu culege-o și-o mângâie, 

Tandru cu mâinile tale. 


Sunt frunza ce s-a desprins,

De pe-un ram fără să vrea,

În mâini tu ține-mă strâns

Și alină-mi inima,


Ce de dor zace răpusă

Și se tânguie mereu,

Așteptând să fie strânsă, 

Aproape de pieptul tău. 


Sunt o frunză-nlăcrimată,

Ce dorește-a-nmuguri,

Să uite de crunta soartă

Și durerea inimii.


Sunt o frunză doar atât, 

Ce suspină azi de dor,

Acolo unde-a căzut, 

Sub pașii de trecător. 


Ai tăi pași de te-or purta,

Pe drumul unde-am căzut,

Strânge-mă în palma ta,

Nu mă lăsa la pământ. 


Dăruie-mi acea speranță, 

Pe-al tău ram să-nmuguresc,

Să-ți port fericirea-n viață, 

Veșnicind să te iubesc!


Sunt doar o frunză 

ELENA TUDOSĂ.

drepturi de autor rezervate. 

8 noiembrie 2020.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta