Viață trecătoare
Cu suflet de copii, trăim
O viață întreagă, rătăcim
Pe al vieții drag meleag umbros
Și culegem, tot ce-i frumos!
În amintiri le plasmuim
Le punem în minte, le zidim
Pe amintirile de miere,
Ce ne-au adus, numai plăcere!
Dar din păcate, nu-i numai roz.
Și nu-i totul, doar luminos
Apar culori, poate mai gri
În viață, nu sunt, doar bucurii.
Mai sunt și clipe, ce vin cu putere
Și lasă uneori, multă durere
Și răni adânci, dar trecătoare
Ce se ascund, în vagă uitare.
Omu-i o stâncă și duce de toate
Așa-i făcut, in ziuă și noapte
Să le înfrunte, din multe probleme
Rămân doar puține și trec...efemere.
Și se ridică, mereu mai puternic
Se imbarbateaza ,pe munte temeinic
O ia de la capăt, și e mult mai senin
Mai învățat și cu mirosul mai fin.
Oricum ar fi în viața asta, verde,
Sau altă culoare, ea tot se va pierde.
Iubește, visează, zâmbește duios
Că nu vei fi veșnic, trăiește-o frumos.
LORINA ELENA DRĂGAN
O8.08. 22.
Comentarii
Trimiteți un comentariu