Sfântul Dumitru


 


Toamna  își strânge mosorul, furând razele de soare,

De pe culmile mărețe, cobor turme de mioare,

Sună frunzele prin codru, veștede cad la pământ, 

Adunate-ntr-un covor de-adierile de vânt. 


Ziua e mai mohorâtă și se întețește frigul, 

Limbi de foc vezi prin livezi, c-a sosit Sfântul Dumitru!

Feluritele bucate stau pe mese-n iarmaroace, 

Așteptându-și mușterii, să le savureze-n pace.


Strălucește-n zori câmpia,

de bruma ce s-a lăsat 

Peste iarba încă verde pregătită de iernat,

Iepurii, în vizuine, își duc traiul liniștit 

Și ies să dea câte-o raită pe mlaștină-n pipirig.


Gerul își arată colții și încet prinde putere, 

Peste toamna ce se scurge, lăsând în urmă tăcere...

Sfânt Dumitru este-n prag, cu datinile străbune, 

Să-l primim cu bucurie, cinstindu-i frumosul nume!


Felicia Percec

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta