Sfântul Dumitru
Toamna își strânge mosorul, furând razele de soare,
De pe culmile mărețe, cobor turme de mioare,
Sună frunzele prin codru, veștede cad la pământ,
Adunate-ntr-un covor de-adierile de vânt.
Ziua e mai mohorâtă și se întețește frigul,
Limbi de foc vezi prin livezi, c-a sosit Sfântul Dumitru!
Feluritele bucate stau pe mese-n iarmaroace,
Așteptându-și mușterii, să le savureze-n pace.
Strălucește-n zori câmpia,
de bruma ce s-a lăsat
Peste iarba încă verde pregătită de iernat,
Iepurii, în vizuine, își duc traiul liniștit
Și ies să dea câte-o raită pe mlaștină-n pipirig.
Gerul își arată colții și încet prinde putere,
Peste toamna ce se scurge, lăsând în urmă tăcere...
Sfânt Dumitru este-n prag, cu datinile străbune,
Să-l primim cu bucurie, cinstindu-i frumosul nume!
Felicia Percec
Comentarii
Trimiteți un comentariu