Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Ioan Damaschinul, monahul, și preotul (+749)

 

Acesta a trăit pe vremea Împărăției lui Leon Isaurul și a lui Constantin Copronim, fiul său. (717-775). Era de loc din cetatea Damascului, de neam luminat și-strălucit în dreapta credință, având și tata iubitor de fapte bune, care l-a dat la învățătura de a dobândit tot meșteșugul cărții elinești și a iscodit bine și adâncul Scripturii celei de Dumnezeu insuflate împreună cu Preafericitul Cosma, cu care crescuse împreună și care, mai pe urmă, a fost sfințit episcop la Maiuma. Amândoi au fost dați cu învățătura la același dascăl, tot Cozma cu numele, care și Asincrit se numea, cumpărat fiind, împreună cu alți robi, de tatăl dumnezeiescului Ioan.

Deci, fiindcă s-a întâmplat a câștiga un dascăl înțelept ca acesta, amândoi au ajuns la vârful înțelepciunii. După aceea, s-au făcut amândoi monahi, străduindu-se să trăiască îndeletnicindu-se cu cele ale lui Dumnezeu. Că Ioan s-a dat de către proistosul mănăstirii Sfântului Sava, la un bătrân, mare și înțelept în cele dumnezeiești, și a învățat de la el fericită ascultare. Pentru că i s-a poruncit de către el ca să nu cânte niciodată, oricât de puțină cântare, după meșteșugul muzicii, pe care îl știa. Și Ioan a păzit neschimbată porunca bătrânului, vreme de mulți ani. Se zice, însă, că, arătându-se în vis bătrânului, Preasfânta de Dumnezeu Născătoare i-a zis să poruncească ucenicului său Ioan să alcătuiască laude spre slava lui Hristos, Celui ce S-a născut dintr-însa fără de sămânță, și spre lauda și veselia creștinilor, celor ce sunt datori să o laude din inimă; lucru care a și făcut, punând temeiul acesta la cuvintele scrierilor sale. Deci, petrecând amândoi sihăstrește, fericitul Cozma, lăsând multe scrieri Bisericii, a răposat cu pace, iar fericitul Ioan, făcând și el asemenea și întărind dreapta credință și rușinând păgânul eres al iconomahilor, cu puterea cuvintelor sale și cu înțelepte dovediri ale Scripturilor, și lăsând multe scrieri de lauda Bisericii lui Dumnezeu, prin mijlocirea cărora se află aievea cunoștință fiecărui lucru ce se va cerca, și-a săvârșit viața întru adânci bătrâneți, trăind ani o sută patru.