Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Sava cel sfințit

 

S-a făcut vestit până atunci necunoscutul sat Mutalaska din Capadocia, din pricina nașterii întru el a acestui soare strălucitor al Ortodoxiei tuturor timpurilor și locurilor.
Părinții lui s-au numit Ioan și Sofia. În vârstă fiind de opt ani, el și-a lăsat casa și părinții și s-a tuns monah în obștea monahală din apropiere, numită „a lui Flavian. " După zece ani, el s-a strămutat la mânăstirile Palestinei, unde cel mai mult a rămas în Mânăstirea Sfinților Eftimie cel mare (vezi pomenirea lui la 20 ianuarie) și Teoctist.
Străvăzătorul Eftimie a prorocit tânărului monah Sava că va să se facă monah mare și vestit între monahi și dascăl monahilor și că va întemeia o lavră mai mare decât toate celelalte ale vremii lui.
După moartea marelui Eftimie, Sfântul Sava s-a retras la pustie, unde a viețuit vreme de cinci ani ca sihastru într-o peșteră arătată lui de un înger al Domnului.
Mai apoi, după ce a crescut și s-a desăvârșit întru călugăreasca viețuire, în jurul lui au prins a se strânge, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, mulțime de suflete ce însetau după viața duhovnicească. Curând numărul monahilor a fost atât de mare încât a fost nevoie să se zidească mânăstire largă și mulțime de chilii. Au venit la el și frați din depărtata Armenie și pentru aceștia Sfântul a rânduit o peșteră aparte, în care aceștia să poată asculta dumnezeieștile slujbe în limba armeană.
Murind tatăl lui, vârstnica lui maică Sofia a venit la el, iar fiul a tuns-o pre maică întru îngerescul chip, rânduindu-i o chilie depărtată de mânăstire, unde Sofia a trăit întru sfinte rugăciuni și nevoințe până la moartea ei.
Acest mare sfânt a îndurat mulțime de atacuri drăcești din toate părțile: din partea celor de aproape ai lui, de la eretici și de la diavoli. Dar el a ieșit biruitor, deasupra tuturora: asupra celor de aproape, prin bunătate și toleranță; asupra ereticilor, prin neabătuta mărturisire a adevărului credinței ortodoxe; iar asupra dracilor, chemând statornic Numele lui Hristos și însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci.
El a avut mai cu seamă de luptat cu demonii la Muntele Castellium, unde a întemeiat o a doua mânăstire.
Cu totul, Sfântul Sava cel sfințit a întemeiat șapte slăvite mânăstiri.
El și cel aproape concetățean cu el, Sfântul împărat Teodosie cel mare, sunt socotiți a fi cei mai mari luminători și stâlpi ai Ortodoxiei în Răsărit. Ei au corectat greșelile împăraților și patriarhilor în probleme privitoare la Sfânta credință și au slujit tuturor ca pildă de viață sfântă și smerită care atrage asupra ei puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu.
După o viață îndelungată de nevoințe aspre dar rodnice, Sfântul Sava cel sfințit a intrat întru veșnica odihnă la anul 532, în vârstă fiind de nouăzeci și patru de ani.
Printre multele lui lucrări minunate, să o pomenim măcar pe aceea că el este alcătuitorul primei rânduieli a Slujbelor din Sfintele mânăstiri, cunoscută acum pretutindeni în lume drept Tipicul ierusalimitean.