A coborât în cerul inimii Hristos
A coborât în cerul inimii Hristos
În noaptea rece ca toate nopțile întunecate și pustii
Când ți se pare că nu ești nici cu morți și nici cu vii,
Când prăbușit și îndoit ca lumânarea în căldura verii Plângeam căzut în margine de drum că nu ajung la slujba Învierii,
A coborât de necrezut, la mine în cerul inimii Hristos!
Iar eu privindu-L am avut simțirea vie că n-aș putea să fiu mai jos...
Plângeam de parcă se prăbușea o lumea-ntreagă în jurul meu,
În timp ce se uita la mine cu atâta milă Bunul Dumnezeu!
Și n-am putut măcar o vorbă, una singură să spun, era destul doar iartă-mă!
Ce bine că știa și fără vorba mea, că-n cea mai mare parte eram doar patimă!
Mi-a pus mâna cu urma cuiului, pe fruntea mea fierbinte
Eu n-am venit, mi-a spus, ca să te judec, ci numai să îți spun să iei aminte,
Că este-n lume duh care te minte c-o fericire mincinoasă
Și de nu iei seama, până nu te pierde nu te lasă!
Să nu te temi, că nu ți-am dat o cruce peste puterea ta
Tu numai poart-o neabătut pe soare și furtună și vei scăpa!
Da Doamne, cu voia Lui am prins la urmă și eu glas
Vreau să mă ajuți sa fiu ce vrei, fă-mă al Tău vas...!!!
Veniamin Angel
Comentarii
Trimiteți un comentariu