Catavasii la Nașterea Domnului

 

Glasul I.

(21 noiembrie - 31 decembrie)

Cântarea I:

Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul, și cu veselie, lăudați-L, popoare, că S-a preaslăvit.

Altă Catavasie, același glas (acest al doilea rând de Catavasii se cântă după celelalte, numai pe 25 și 26 decembrie):

Minune făcând, a mântuit pe popor Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Și, din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o ființă cu Tatăl și cu noi oamenii Îl slăvim.

Cântarea a III-lea:

Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânță, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești Doamne.

Alta:

Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind Sprânceana înălțată a vrăjmașului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreți, mai presus de păcat, intăriți neclintit pe temeiul credinței.

Cântarea a IV-lea:

Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai, întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!

Alta:

Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Prorocul Avacum, mai înainte o a vestit, învrednicindu-se, în chip de negrăit, a-i vedea întruchiparea; că Prunc tânăr din muntele Fecioarei a ieșit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.

Cântarea a V-lea:

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfântului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Alta:

Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, curățire ești, Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ție cântare cu priveghere, ca unui făcător de bine; să vii dăruindu-ne și cărare lesnicioasă, pe care, umblând, vom afla laudă.

Cântarea a VI-lea:

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-Se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut o a păzit nevătămată.

Alta:

Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul și să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos, Pierzătorul celor răi, Îl chem degrab să vină, spre a mea alinare.

Cântarea a VII-lea:

Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, bine ești cuvântat.

Alta:

De dragostea Împăratului a toate fiind aprinși, tinerii batjocorit-au păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce se mânia fără măsură; de la care s-a depărtat focul cel mult, de la cei ce grăiau Stăpânului: În veci ești binecuvântat.

Cântarea a VIII-lea:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.

Alta:

Tinerii cei nearși de foc în Legea Veche, închipuit-au Pântecele cel nears al Fecioarei, care mai presus de fire a născut, pecetluită fiind; și amândouă lucrând o facere de minune, pe popoare la cântare le ridică Darul.

Cântarea a IX-lea:

Taină minunată și neobișnuită văd, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, Îl mărim.

Alta:

Mărește, suflete al meu, pe ceea ce ne-a izbăvit pe noi din blestem.

Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, că este lucru fără de primejdie, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, ceea ce este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoiești, dă-ne și nouă această putere.