Pomenirea Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan

 

El a fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel și unul dintre iudeii care locuiau în provinciile grecești.
El a fost întâiul dintre cei șapte diaconi rânduiți de Sfinții Apostoli să slujească săracilor din Ierusalim. Pentru aceasta s-a numit „ar/z/diacon".
Răii iudei au intrat într-o dispută cu el, dar nu au putut sta împotriva înțelepciunii și puterii lui insuflate de Duhul, Care lucra prin el. Atunci ticăloșii iudei versați în calomnieri și mânjirea bunului nume al oamenilor, au ațâțat poporul și pe bătrânii poporului împotriva nevinovatului Ștefan, izvodind cum că Sfântul Ștefan s-ar fi ridicat împotriva lui Moise și a Legii. S-au aflat ușor martori mincinoși care să mărturisească ca fiind adevărate calomniile acestora.
Atunci Sfântul Ștefan a stat înaintea poporului și toți au văzut fața lui ca o față de înger (Fapte 6:15) adică fața lui era luminată cu lumina harului, așa precum odinioară fața lui Moise după ce grăise cu Dumnezeu. Sfântul Ștefan atunci și-a deschis gura sa și a grăit minunile și nenumăratele fapte bune lucrate de Dumnezeu în mijlocul poporului lui Israel, precum și nenumăratele crime ale acestui popor împotriva Dumnezeului lui.
El mai cu seamă i-a certat pentru uciderea lui Hristos Domnul, numindu-i vânzători și ucigași (Fapte 7:52). Iar pe când aceștia, auzind, scrâșneau din dinți ca niște fiare împotriva lui, Sfântul Ștefan a văzut cerurile deschizându-se și slava lui Dumnezeu arătându-se din ele. Iar ceea ce a văzut, el a și mărturisit atunci, înaintea iudeilor: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7:56).
Atunci, acei oameni-fiare l-au scos afară din cetate și l-au omorât bătându-l cu pietre. Printre acei ucigași se afla și Saul, rudenia lui, acela care mai târziu avea să se curățească de minciună și să devină Sfântul Apostol Pavel.
Atunci, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu sta pe o stâncă din depărtare, împreună cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și privea la mucenicia acestui întâi mucenic al Fiului ei și Domnul și se ruga înaintea Lui pentru el.
Acest martiriu s-a petrecut la un an de zile după Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli.
Marele Gamaliel, bărbat foarte învățat și principe al iudeilor, era în taină creștin. El a luat în ascuns trupul Sfântului Ștefan și l-a îngropat cu cinste la moșia lui părintească.
Astfel acest mai întâiul dintre mucenicii creștini s-a săvârșit către Domnul cu slavă, strămutându-se la locașurile cele fericite gătite lui întru împărăția lui Hristos Dumnezeu. 11