La poartă păstorul a venit

        

La poartă păstorul a venit

Printr-un cerșetor  neprihănit

Să îi dau ceva mâncare,

Eu i-am spus vorbe murdare

Și gâlceavă mare am stârnit.

Sa rugat la mine să-l primesc,

Că este bolnav să-l îngrijesc,

Am strigat din răsputere:

-Du-te că nu am plăcere!...

N-am crezut că foarte mult greșesc.

Mi-a spus să-i dau apă de băut,

Eu cu răutate l-am lăut

Înjosindu-l foarte tare,

Nu simțeam că setea-i mare,

Milă și crezare n-a avut.

Purta haine rupte îmbrăcat

Și atunci un orb eu m-am aflat,

Nu m-am îndurat, măi frate,

Să-i dau scurta mea din spate.

Doamne, cât am fost de vinovat...

M-a rugat să-i dau de încălțat

Și atunci de El m-am lepădat

I-am răspuns cu supărare

Să-și cumpere dacă n-are

Că eu nu-s ca dânsul mai bogat.

Nu vedeam că sângerează rău,

Nu știam că este Dumnezeu,

L-am gonit în depărtare

Să lucreze dacă n-are

Arătându-i chiar și pumnul meu.

Port în mine suflet necurat,

Pe Iisus oricând l-am ignorat,

Dar El cu drag mă așteaptă

Să-mi deschidă sfânta poartă

Unde-i adevărul luminat.                                                                            Autor: Alina Spătaru