Grădina unde Oțelul Rodeste

 ---

Imaginează-ți un ținut stăpânit de un împărat crud, unde toate florile și pomii erau tăiați, iar pământul era ars. Împăratul credea că doar ce e din fier și oțel poate să reziste. Dar într-o vale ascunsă, un grădinar a sădit o grădină secretă. Dușmanii au aflat de ea și au venit să o distrugă. Când au ajuns, au văzut că florile erau slabe, iar pomii erau firavi. Unul dintre ei, plin de dispreț, a scos sabia și a tăiat o floare. La fel au făcut și ceilalți cu toți pomii și cu toate florile, crezând că le-au nimicit.

Însă, când soarele a răsărit a doua zi, au văzut ceva uimitor. Locul unde fusese grădina nu mai era plin de flori, ci era plin de **pui de oțel**, care străluceau în soare. Deși fusese tăiată, fiecare floare a lăsat în urmă o "sămânță" de oțel care a încolțit. Dușmanii au încercat să le distrugă, dar cu fiecare lovitură, oțelul a devenit mai puternic. Și-au dat seama că nu puteau să le distrugă. Ceea ce ei au crezut că e o înfrângere, a fost de fapt un act de biruință. Grădina a renăscut, iar oțelul care a crescut în locul ei a devenit o mărturie a frumuseții care nu poate fi distrusă.

**Sfinții Mucenici Agatonic, Zotic și a celorlalți împreună cu dânșii** sunt ca aceste **flori de oțel**. Ei au trăit într-o perioadă de mare prigoană, sub împărații Maximian și Liciniu, când creștinii erau tăiați și arși. Dușmanii lor au crezut că prin martiriu îi vor nimici pe creștini, dar sfinții, prin jertfa lor, au semănat semințe ale credinței, care nu puteau fi distruse. Ei au demonstrat că tăria credinței este mai presus de puterea oțelului și a săbiilor. Moartea lor nu a fost o înfrângere, ci o biruință, prin care au rodit și au adus lumină în lumea întunecată a prigoanei.

---

## Minune: Trupul lui Zotic rămâne nevătămat, iar câinii devin blânzi

Viața Sfinților Mucenici Agatonic, Zotic, și a celorlalți, prăznuiți la **22 august**, a fost marcată de suferințe grele, dar și de minuni care au mărturisit despre puterea lui Hristos.

### 1. Trupul Mucenicului Zotic rămâne intact:

Când Sfinții Mucenici au fost prinși, au fost supuși unor torturi cumplite. Una dintre cele mai grăitoare minuni se leagă de **Sfântul Zotic**. El a fost rănit grav și a suferit chinuri groaznice. După ce a fost bătut cu sălbăticie, trupul său a fost lăsat la o parte, crezând că va muri. Dar, în mod minunat, soldații au văzut că trupul său rămânea **întreg și nevătămat**, în ciuda rănilor. Când i s-a poruncit să se închine idolilor, el a refuzat cu hotărâre. Atunci a fost spânzurat, iar trupul său a fost dat de mâncare unor **câini sălbatici**.

Minunea a continuat. Se spune că, în loc să-l sfâșie, câinii, care fuseseră ațâțați, au venit și **s-au așezat blând la picioarele lui**. Ei l-au păzit de dușmani, au lins rănile lui, ca niște prieteni credincioși. Acest fapt a uimit pe mulți dintre cei prezenți, care au înțeles că un om sfânt are stăpânire nu doar asupra oamenilor, ci și asupra naturii. Această minune a fost un semn că Dumnezeu îl ocrotește pe slujitorul Său și că până și animalele sălbatice recunosc sfințenia.

### 2. Oamenii care s-au convertit la credință:

O altă minune a fost legată de credincioșii care au văzut patimile sfinților. Minunile săvârșite de Dumnezeu prin ei, precum și tăria cu care au suportat chinurile, au impresionat pe mulți. Oamenii, văzând cum Agatonic și Zotic au rămas neclintiți în fața morții, s-au simțit profund mișcați. Mulți dintre ei, care erau păgâni, **s-au convertit la creștinism** și au mărturisit pe Hristos. Unii dintre ei, inclusiv cei care îi chinuiseră pe sfinți, au fost, de asemenea, martirizați pentru credința lor, devenind "flori de oțel" în grădina lui Dumnezeu.

Aceste minuni arată că sfințenia Sfinților Mucenici nu a rămas fără rod. Prin jertfa lor, ei au adus la credință pe alți oameni, arătând că puterea credinței învinge orice suferință.