IN NOAPTEA IN CARE LUMEA FACE NOAPTE PENTRU LUMEA l ,


 În noaptea-n care lumea-și pleacă, a ei lumină grea,

Și tace-un ceas, ca-n rugă, spre a-și cinsti mama sa,

Pământul, casa noastră, ce-o zbuciumăm mereu,

Își cere-un răgaz sacru, un gând, un rău mai greu.


Căci noi, fiii risipitori, cu mâini ce-au ars și-au frânt,

Am uitat de-a ei iubire, de-al ei cuvânt sfânt.

Am risipit comori, ce ne-au fost dăruite,

Și-am otrăvit izvoare, cu patimi neclintite.


Dar azi, în ceasul tăcerii, când lumina-i un suspin,

Să ne-amintim de Domnul, ce-a creat acest chin.

Căci El ne-a dat Pământul, ca pe-un altar curat,

Să-l iubim, să-l ocrotim, cu sufletul curat.


Să stingem azi lăcomia, ce-ne-mpinge-n abis,

Să aprindem în schimb iubirea, ce-i de nespus.

Să plantăm un pom, o floare, un gest de umilință,

Să-i cerem iertare mamei, cu lacrimi de credință.


Căci Ora Pământului, e-un clopot ce ne cheamă,

Să ne trezim din somnul, ce-ne-a adus a noastră teamă.

Să ne-ntâlnim cu cerul, cu stelele divine,

Și să-nțelegem iarăși, că suntem fii de-ai Săi, fii de ai ei, într-o comuniune.


Să ne rugăm, să ne pocăim, să ne-ndreptăm cărarea,

Să-i redăm Pământului, a lui lumină clară.

Căci doar cu dragoste și milă, vom putea salva,

Al nostru rai pierdut, ce-a fost cândva. Teolog și jurnalist Caranda Daniel Orșova 22.03.2008

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta