Mă simt lăsat uitării


 Mă simt lăsat uitării 


Mă simt de parcă m-ai lăsat uitării Doamne 

Uitat în vara-n care vișinii dădeau în copt,

Iar eu purtând tristețile cu mine

Te tot chem-am ca să mă vindeci 

Să faci ceva cu mine, sa mă dregi.

Mă simt ca un copil pierdut de mana mamei

Stau părăsit în fața icoanei

Și te strig,oh cum te strig, 

Cu strigă plâns și mut,

Dă-mi Doamne talantul ce-am avut 

Să o mai iau odată de la-nceput!

Poate de astă dată voi ține drumul drept

Ca să mă strângi cândva și pe mine la piept...!!!


Veniamin Angel

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta