Canon de rugăciune la Praznicul Schimbării la Față a Domnului (II)

 

Troparul Schimbării la Față a Domnului, glasul al 7-lea:

Schimbatu-Te-ai la Față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ție.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Moise, ca un prooroc, văzând în mare și în nor și în stâlp de foc de demult Slava Domnului, a grăit: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Ca și cu o piatră cu trup îndumnezeit acoperindu-se, văzând pe Cel Nevăzut, Moise văzătorul de Dumnezeu a grăit: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Tu în Muntele Legii și în Tabor ai fost văzut de Moise, în nor de demult, iar acum în Lumina Dumnezeirii Celei Neapropiate.

Catavasie:

Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roșie o a despărțit lui Israel celui ce cu piciorul o a trecut; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întărește în dragostea Ta. Că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Slava ce a umbrit mai dinainte în cort și cu Moise sluga Ta a vorbit, a fost, Stăpâne, Chipul Schimbării Tale la Față, al Celei Ce a strălucit în Chip de Negrăit în Tabor.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Suitu-s-au împreună cu Tine, Cuvinte Unule-Născut Preaînălțate, cei trei Apostoli aleși, în Muntele Taborului. Și acolo au stat împreună Moise și Ilie ca niște slugi ale lui Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Dumnezeu Desăvârșit fiind, OmDesăvârșit S-a făcut cu toată Dumnezeirea amestecând omenirea în fața Sa. Pe Acesta în două ființe L-au văzut Moise și Ilie în Muntele Taborului.

Catavasie:

Toiagul spre închipuirea Tainei se primește, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere și spre întărire.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Din Trupul Tău Razele Dumnezeirii au ieșit, pentru prooroci și pentru apostoli; pentru aceasta, ucenicii cei aleși, cântând, au grăit: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Cel Ce ai păzit nevătămat Rugul cel ce se împărtășise cu focul, Ți-ai arătat, Stăpâne, Trupul Cel Dumnezeiește Strălucitor, lui Moise celui ce cântă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Ascunsu-s-a de Razele Dumnezeirii soarele cel simțitor, dacă Te-a văzut pe Tine schimbat la Față, în Muntele Taborului, Iisuse al meu. Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Foc fără materie a fost văzut nearzând materia trupului, precum Te-ai arătat, Stăpâne, lui Moise, Apostolilor și lui Ilie, unul din două, în două Firi Desăvârșit.

Catavasie:

Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii Tale, înțeles-am lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la Fața Ta, Cel Ce ești Lumină Neapusă și m-a acoperit întunericul cel străin pe mine păcătosul? Ci, Te rog întoarce-mă și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Limba cea ritoricească nu poate să spună măririle Tale. Că Tu, Cel Ce ții viața și stăpânești moartea, ai pus de față în Muntele Taborului pe Moise și pe Ilie, care au mărturisit Dumnezeirea Ta.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Cel Ce ai zidit cu mâini nevăzute pe om, după Chipul Tău, Hristoase, ai arătat Frumusețea cea dintâi a Chipului Tău în făptură, nu ca în închipuire, ci așa cum ești după Ființă: Dumnezeu fiind și Om.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Amestecându-Te fără amestecare, ne-ai arătat nouă, Cărbunele Dumnezeirii, Cel Ce arde păcatele și luminează sufletele în Muntele Taborului, unde ai făcut pe Moise și pe Ilie și pe cei aleși dintre ucenici să se minuneze.

Catavasie:

O, de trei ori Fericite Lemn, pe care s-a Răstignit Hristos, Împăratul și Domnul. Prin care a căzut cel ce a înșelat cu lemnul, biruit fiind de Cel Ce S-a pironit pe tine cu trupul, Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele și Te rog ridică-mă din adâncul răutăților; căci către Tine am strigat și mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Cât de mare și de înfricoșătoare vedenie s-a văzut astăzi din cer înțeleasă și de pe pământ neasemănată! Strălucit-a Soarele Dreptății Cel Înțelegător în Muntele Taborului.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Trecut-a umbra Legii cea neputincioasă și a venit arătat Hristos Adevărul, a grăit în Tabor Moise, văzând Dumnezeirea Ta.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Stâlpul lui Moise a însemnat mai înainte lămurit pe Hristos schimbat la Față, iar norul vădit a însemnat Darul Duhului, Cel Ce a umbrit în Tabor.

Catavasie:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-și în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte o a închipuit lămurit, de unde a treia zi ieșind, a însemnat Învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu trupul și cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

CONDAC, glasul al 7-lea:

În munte Te-ai schimbat la Față și pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut Slava Ta, Hristoase Dumnezeule, pentru ca, atunci când Te vor vedea Răstignit, să înțeleagă patima Ta cea de bunăvoie și să propovăduiască lumii că Tu ești cu adevărat Raza Tatălui.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală și focul în rouă l-au prefăcut, cântând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Acum au fost văzute de Apostoli cele nevăzute: Dumnezeirea în Trup în Muntele Taborului strălucind celor ce grăiau: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Spăimântatu-s-a cu frică, mirându-se de frumusețea Dumnezeieștii Împărății, în Muntele Taborului, Apostolii, cântând: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Acum cele neauzite s-au auzit: că Fiul Cel fără de tată din Fecioară, prin Părintescul Glas cu preaslăvire a fost mărturisit Dumnezeu și Om, Același și în veci.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Nu cu luarea trecătoare de fiu, ci din Ființă ești Fiu Iubit al Celui Preaînalt Tu, Cel Ce mai dinainte ești și cu noi ai petrecut fără schimbare. Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeule, în veci.

Catavasie:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire și cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoșat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsufla, înăuntrul focului fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinților și al nostru, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

De șapte ori cuptorul chinuitorul haldeilor l-a ars nebunește, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceștia de o putere mai mare mântuiți, Făcătorului și Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântați-L, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Auzindu-Te, Stăpâne, pe Tine mărturisit de Tatăl și Fulgerul Feței Tale Cel mai tare decât vederea omenească neputând răbda să-l vadă, ucenicii Tăi au căzut cu frică la pământ, cântând: preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Pentru cei ce împărățesc ești Împărat Preafrumos și pentru cei ce domnesc pretutindenea ești Domn, Puternic, Fericit și locuind în Lumina Cea Neapropiată. De Acesta mirându-se ucenicii, au grăit: tineri, binecuvântați-L, preoți, lăudați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Ca înaintea Celui Ce stăpânești cerul și împărătești peste pământ și peste cele de dedesubt, Hristoase, înaintea Ta au stat Apostolii de pe pământ și ca din cer Ilie Tesviteanul și Moise din morți, cântând cu un glas: popoare, preaînălați-L pe El întru toți vecii.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Grijile cele izvoditoare de lene au fost lăsate pe pământ de către cei aleși dintre Apostoli, Iubitorule de oameni, când Ți-au urmat Ție, spre Dumnezeiasca petrecere cea mai presus de pământ. Pentru aceasta, învrednicindu-se de Dumnezeiască Arătarea Ta, au cântat: popoare, preaînălțați-L pe Hristos în toți vecii.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L pe Dânsul întru toți vecii.

Binecuvântați, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu Părintele; lăudați pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât și focul în rouă l-a prefăcut; și preaînălțați pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viață tuturor întru toți vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Înfricoșatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până și la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioșii o mărim.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Ca să arăți lămurit a doua pogorâre a Ta, cea de negrăit și ca să Te faci văzut ca Dumnezeu Preaînalt, ai strălucit în chip de negrăit în Tabor, Apostolilor și lui Moise și lui Ilie. Pentru aceasta, toți pe Tine, Hristoase, Te slăvim.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Ascultați-mă pe mine și veniți să ne suim în Muntele cel Sfânt, în cel mai presus decât cerurile; să stăm ca fiind fără materie în Cetatea Dumnezeului Celui Viu și să vedem cu mintea Dumnezeirea cea fără materie, a Tatălui și a Duhului strălucind în Fiul Unul-Născut.

Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Slavă Ție.

Trasu-m-ai pe mine cu dragostea, Hristoase și m-ai schimbat cu dorul Tău cel Dumnezeiesc. Iar acum arde cu focul cel fără materie păcatele mele și mă învrednicește ca să mă satur de dulceața Ta, ca săltând, să slăvesc, Bunule, amândouă venirile Tale.

Catavasie:

Rai de Taină ești, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care Lemnul Crucii, cel de viață purtător, în pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălțat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În Muntele Taborului Te-ai schimbat la Față, Dumnezeule, între înțelepții Ilie și Moise, împreună fiind de față și ucenicii Tăi, Iacov și Petru și Ioan. Iar Petru acestea a zis Ție: bine este să facem aici trei colibe: una lui Moise și una lui Ilie și una Ție, Stăpânului Hristos. Cel Ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează și sufletele noastre.