Prăznuirea Schimbării la Față a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos

 

​În anul al treilea al predicării Sale, Stăpânul Hristos a vorbit adesea ucenicilor Lui despre Patima Lui cea apropiată și de asemenea despre slava Lui care avea să urmeze chinului și morții Lui de pe Cruce. El le-a grăit acestea astfel încât Patima Lui cea de neocolit să nu îi înspăimânte pe ucenici, să nu le slăbească credința și să nu îi lase să cadă în înșelarea că totul nu a fost decât un vis.

​El, Cel Atotînțelept, a voit să le dăruiască ucenicilor vederea a unei părți măcar a slavei Lui și aceasta înainte de Patimă și de înviere. Astfel voind, El i-a luat pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și au urcat noaptea pe vârful Muntelui Tabor, unde S-a schimbat la față înaintea lor: Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Moise și Ilie, proroci mari ai Vechiului Testament, au stat atunci de o parte și de cealaltă a Lui și au grăit cu El. Văzând aceasta, ucenicii au căzut în uimire, iar Petru a zis: Doamne, bine este ca să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una și lui Moise una și lui Ilie una (Matei 17:4). Pe când Petru încă vorbea, Moise și Ilie s-au depărtat, iar locul s-a acoperit cu un nor luminos care i-a acoperit pe ei, iar din nor s-a auzit un glas zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L.” Auzind glasul, ucenicii s-au spăimântat foarte și au căzut cu fețele la pământ ca și când ar fi fost morți. Ei au rămas așa, tremurând de spaimă, până când Domnul a venit la ei și S-a atins de ei și le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți (Matei 17:7).

​Dar oare de ce a luat Mântuitorul doar pe trei dintre ucenicii Săi cu El? De ce nu i-a luat pe toți? Aceasta a fost pentru că Iuda nu putea fi vrednic să vadă slava cea dumnezeiască a învățătorului, el, cel care se pregătea să îl vândă. De aceea, luându-i pe toți ucenicii cu El, ar fi însemnat ca numai Iuda să fie lăsat afară, la poalele muntelui, ceea ce nu ar fi fost drept: din pricina acestei excluderi, trădătorul și-ar fi îndreptățit cu atât mai mult trădarea lui.

​Dar de ce S-a schimbat Domnul nostru la Față pe înălțimea unui munte și nu într-o vale? El a făcut astfel ca să ne învețe pe noi două virtuți de căpetenie: dragostea de nevoințe și obișnuirea cu gândurile dumnezeiești; căci urcarea la înălțimi cere nevoință, iar înălțimile însele reprezintă gândurile noastre cele înălțate la cugetarea lucrurilor dumnezeiești.

​Dar de ce S-a schimbat Domnul nostru la Față noaptea? El S-a schimbat la Față noaptea deoarece timpul nopții este mult mai potrivit pentru rugăciune și cugetări dumnezeiești decât timpul zilei și pentru că întunericul nopții ascunde ochiului toate frumusețile cele de jos, de pe pământ și dă la iveală frumusețile cele de sus, ale bolții celei înstelate a Raiului.

​Dar de ce au venit de față și Moise și Ilie? Ei au stat atunci acolo de față și au grăit cu Domnul în scopul de a face de nimic minciuna jidovească cum că Hristos a fost unul dintre proroci, adică, Ilie, Ieremia sau vreun altul. De aceea S-a înfățișat El înaintea ucenicilor ca un împărat, care este deasupra prorocilor și de aceea Moise și Ilie au apărut ca niște slujitori ai Lui.

​Domnul își arătase puterea Lui dumnezeiască înaintea ucenicilor și poporului de multe ori și până atunci, dar pe Muntele Taborului El le-a arătat chiar și Ființa Lui Dumnezeiască. Vederea Dumnezeirii Lui și auzirea mărturisirii dumnezeieștii Lui firi de Fiu al lui Dumnezeu de către însuși Tatăl - această faptă trebuie să îi fi ajutat și mântuit pe ucenici de lepădare în zilele cumplite ale prinderii, schingiuirii și Răstignirii Lui pe Cruce. Această faptă le-a întărit lor credința în El și în Biruința Lui finală.

​Repere Biografice și Izvoare Patristice

• ​Proloagele de la Ohrida (Sfântul Nicolae Velimirovici): Sursă hagiografică și omiletică de bază pentru sinaxarul și tâlcuirea duhovnicească a praznicului Schimbării la Față a Domnului.
• ​Sfântul Grigorie Palama (1296–1359): Omilii teologice la Praznicul Schimbării la Față, dezvoltând doctrina despre energiile necreate și Lumina Taborică.
• ​Sfântul Ioan Gură de Aur (cca. 349–407): Omilii la Evanghelia după Matei (Tâlcuirea capitolului 17), explicitând motivele prezenței Prorocilor Moise și Ilie și ale celor trei Apostoli pe munte.
• ​Sfântul Efrem Sirul (306–373): Cuvânt la Schimbarea la Față a Domnului, punând în lumină întâlnirea dintre Lege, Proroci și Apostoli pe Muntele Tabor.