I Corinteni 4, 9-16
Prochimen, glasul 1 (Psalmul 32, 21)
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine.
Stih: Ochii Domnului sunt spre cei ce se tem de El, ca să izbăvească din moarte sufletele lor.
9 Căci mi se pare că pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe niște osândiți la moarte; fiindcă priveliștef lumii ne-am făcut, și îngerilor, și oamenilor. 10 Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, înțelepți întru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteți ținuți în slavă, dar noi în necinste! 11 Noi până'n ceasul de acum flămânzim și însetăm, suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim 12 și ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm; prigoniți fiind, răbdăm; 13 defăimați fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor pân'acum. 14 Nu ca să vă rușinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc ca pe niște copii ai mei iubiți. 15 Că de-ați avea zeci de mii de învățătorig în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți; că pe voi eu v'am născut întru Hristos Iisus prin Evanghelie. 16 Așadar, vă rog eu pe voi: călcați pe urmele meleh!
Aliluia, glasul 1 (Psalmul 17, 51)
Stih 1: Dumnezeule, Tu mi-ai dat izbânda și mi-ai supus popoarele.
Stih 2: Cel ce mărești mântuirea împăratului Tău și faci milă Unsului Tău.

Comentarii
Trimiteți un comentariu