Pilda Moșului Gheorghe și piatra din calea fraților

 



​Mergând de la o mănăstire la alta în tăcere și rugăciune neîncetată, Sfântul Gheorghe Lazăr – Pelerinul – a văzut într-o zi pe drum o piatră mare și colțuroasă de care mulți trecători se loveau. Cei mai mulți o ocoleau cârtind împotriva primarului sau a celor ce lăsaseră piatra acolo. Alții se împiedicau, cădeau și blestemau drumul și ziua în care plecaseră la cale.

​Văzând aceasta, Moșu Gheorghe s-a oprit, și-a plecat genunchii și, fără să spună niciun cuvânt de judecată împotriva nimănui, s-a apucat să urnească piatra grea din cale. Cu palmele bătătorite de metanii și de muncă, a împins piatra până când a dat-o la marginea drumului, lăsând calea curată și lină pentru toți cei ce aveau să treacă mai departe.

​Un tânăr care îl privea de departe l-a întrebat:

— Moșule, de ce te-ai ostenit atât pentru un drum pe care s-ar putea să nu mai treci niciodată, în loc să-i lași pe cei ce au pus piatra sau pe cei plătiți să o strângă?

​Sfântul i-a răspuns cu blândețe, privind spre cer:

— Fătul meu, piatra din drumul altuia este piatra din calea mântuirii tale. Când vezi pe cineva că se împiedică în necazuri, în păcate sau în supărări, nu sta să cauți cine este de vină și nu cârti. Pleacă-te cu smerenie, ridică piatra prin rugăciune și dragoste, iar Domnul Hristos îți va netezi și ție calea către Împărăția Cerurilor.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina