Bogat în cele văzute, sărac în cele nevăzute



 



​A fost odată un om înstărit care își petrecea viața adunând roade, pământuri și mari bogății. Într-o zi, vrând să se bucure de tot ce agonisise, l-a chemat pe un bătrân sihastru din apropierea satului și l-a dus pe cel mai înalt deal din împrejurimi.

​Ajunși sus, bogătașul a arătat cu mâna spre răsărit și a zis mândru:

— Vezi toate acele ogoare mănoase și turmele care pasc? Toate sunt ale mele!

Apoi a arătat spre apus, spre miazăzi și miazănoapte:

— Pădurile acelea, livezile pline de rod și casele din vale, toate îmi aparțin! N-am lăsat nimic neînstăpânit!

​Părintele sihastru a privit în tăcere spre toate părțile arătate de bogătaș, iar după o scurtă pauză de rugăciune, a ridicat încet degetul arătător spre cer și l-a întrebat cu blândețe:

— Dar acolo, frate, în ceruri, cât din toate acestea ai trimis dinainte prin milostenie și rugăciune? Cât pământ ți-ai cumpărat în Împărăția lui Dumnezeu?

​Bogătașul a lăsat capul în jos și n-a mai putut scoate niciun cuvânt, înțelegând că toate bunurile pământești rămân pe pământ, iar singura bogăție care trece dincolo de mormânt este mila arătată semenilor și curăția sufletului.

Gândul zilei

Măsura adevăratei bogății a omului nu se află în ceea ce adună în hambare, ci în ceea ce dăruiește din inimă celor aflați în nevoie.

Autor: teolog și jurnalist Daniel Caranda

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina