Smerenia poate fi ușor încercata
La o mănăstire, un călugăr îi tot mărturisea stareţului: "Părinte stareţ, sunt un păcătos, nu sunt în stare de nimic, sunt mai rău decât ceilalţi”. Într-o zi, stareţul l-a pus la încercare. Venind din nou călugărul la el, i-a spus: "Am auzit că nu prea îţi faci datoria, fraţii spun că dormi prea mult, mănânci pe ascuns, lipseşti de la pravila”. În urma acestor cuvinte, călugărul a spus: "Cum adică? Eu nu-mi fac datoria? Cum adică? Sunt eu mai păcătos decât ei?”
Stareţul l-a înţeles pe loc: "Parcă aşa spuneai înainte, că eşti păcătos! Doreai să-ţi arăţi un chip al smereniei pe care nu-l aveai, ca să-l ascunzi pe cel adevărat, al mândriei. Du-te! Nu eşti smerit. Să ştii ca smerenia devine virtute când îndreaptă slăbiciunile, nu când doar le afirma. Şi smerit nu este cel care spune despre sine că este smerit, ci acela care rabda cu smerenie şi adevărul şi neadevărul spus de alţii despre sine”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu