Pomenirea Sfântului Mucenic Mamant
Acesta s-a născut în Paflagonia, din vestiți părinți creștini, Theodot și Rufina. Părinții lui au fost întemnițați pentru credința în Hristos. Mai întâi a murit tatăl, care era întemnițat; apoi a murit maica lui, Rufina, de îndată ce l-a născut pe el, pruncul Mamant. Așa s-a aflat pruncul viu, între trupurile moarte ale părinților lui.
Dar Dumnezeu de grijă purtătorul a trimis un înger la o femeie văduvă nobilă, pe nume Ammia. Ammia l-a văzut pe înger în vis: el îi poruncea să meargă la temniță și să ia copilul.
Eparhul cetății i-a îngăduit Ammiei să meargă și să îngroape morții, și să ia pruncul la casa ei.
Mamant nu a grăit până întru al cincilea an al vieții lui, și atunci, primul cuvânt pe care l-a rostit a fost Mama. De aceea s-a și numit Mamant. Copilul Mamant a dat dovadă de neobișnuită agerime la studiul cărții.
Cum era crescut întru toată rânduiala credinței creștine, el nu și-o ascundea pe aceasta, ci o mărturisea și față de ceilalți copii și râdea de idoli. În timpul domniei lui Aurelian a fost o crudă prigoană contra creștinilor, în care păgânii nu i-au iertat nici măcar pe copii.
Mamant era în vârsta de cincisprezece ani când a fost adus înaintea tribunalului împăratului, împăratul i-a zis că este suficient dacă se va lepăda de Hristos verbal. Dar Mamant i-a răspuns: "Nici cu inima și nici cu buzele nu mă voi lepăda de Domnul și Dumnezeul meu, Iisus Hristos."
Împăratul a poruncit biciuirea lui, arderea lui cu făclii, iar la urmă aruncarea lui în mare. Dar îngerul Domnului l-a scăpat, și l-a dus la un munte înalt de lângă Cezareea. El a viețuit în acel munte, în singurătate, tăcere și rugăciune. Fiarele sălbatice s-au îmblânzit de rugăciunile și de sfințenia vieții lui.
El a fost după o vreme aflat de chinuitori și adus din nou la judecată, fiind din nou torturat bestial. Dar scăpând cu ajutor dumnezeiesc și de foc și de aruncarea la fiare sălbatice, el a fost ucis de un popă idolesc care l-a străpuns cu un trident. Așa și-a săvârșit muceniceasca alergare acest fiu de mucenici, rămânând pururea credincios Domnului Hristos Iisus în toate chinurile lui.
Din sfintele moaște ale Sfântului Mucenic Mamant izvorăsc multora minunate tămăduiri.
Bibliografie:
Prologul de la Ohrida: Sfântul Nicolae Velimirovici – Sinaxar, cugetări și învățături la Pomenirea Sfântului Mucenic Mamant.
Sfântul Dimitrie al Rostovului: Viețile Sfinților, Pomenirea Sfântului Mucenic Mamant (2 septembrie).
Biserica Ortodoxă din America (OCA): Martyr Mamas of Caesarea in Cappadocia.
Menologion / Sinaxarul Mare al Bisericii Ortodoxe: Pătimirea și viața Sfântului Mucenic Mamant.

Comentarii
Trimiteți un comentariu