DOAMNE

Doamne, dă-mi din nemurire, 

Să mai fiu bună-vestire,

Strop de rouă-n poezie,

Și să ard, ca o făclie !

Dă-mi cuvântul din izvoare,

Care făr-de soare moare,

Ca să fiu carte-nțeleptă,

Să pot fi corectă, dreaptă !

Lasă-mă să-ți fiu o rugă,

Pân-la ceruri să ajungă...

Sufletu-mi neobosit,

Visul meu neprihănit !

Dă-mi din roua fericirii,

Rostul bun al regăsirii !

Să pot fi pământ și apă,

Unde sufletu-mi se-adapă !

Dă-mi din bunătatea Ta,

Să fac bună lumea mea,

Și un colț de cer senin,

Când pe el cocorii vin !

Fă-mă, Doamne, o fântână,

Și în ea o apă lină...

Izborască în izvoare,

Slova mea de sărbătoare!

Fă-mă, Doamne, ce m-ai face,

Luna, când pe cer își toarce,

Caierul de vise multe,

De cuvântul Tău s-asculte !

Orice om e muritor,

Și-i un mare visător !

Dă-mi și mie vise multe,

Să am unde mă ascunde !

Doamne, fie voia Ta,

Pe pământ și-n lumi de stea !

Stela Dediu

Republica Moldova 

27.05.2023

Dreptul de autor rezervat 

✍️✍️✍️