Pilda Icoanei „Bucurie neașteptată”: Sufletul salvat de la marginea prăpastiei

 

​Se povestește că un tânăr, deși era robit de patimi grele ce îi întunecau mintea și inima, păstra în chilia sa o icoană a Maicii Domnului. Avea acest obicei: ori de câte ori pleca spre a săvârși păcatul, se oprea în fața icoanei și rostea cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te!”. Era singura fărâmă de lumină care îi mai rămăsese.

​Într-o seară, pregătindu-se din nou să cadă în greșeală, s-a aruncat în genunchi după vechiul obicei. Dar, ridicându-și privirea, a înlemnit de spaimă. Pruncul Iisus, în brațele Maicii Sale, era plin de răni sângerânde la mâini, la picioare și în coapsă, iar din ele curgea sânge proaspăt, ca pe Cruce.

​Tânărul a strigat cu lacrimi: „O, Stăpână, cine L-a rănit așa pe Fiul tău?”. Iar glasul Maicii Domnului a răsunat în încăpere, blând dar plin de durere: „Tu și ceilalți păcătoși Îl răstigniți din nou pe Fiul Meu prin faptele voastre. Mă numiți Milostivă, dar Mă amărâți cu viața voastră.”

​Zdrobit de remușcări, tânărul nu s-a mai ridicat de la pământ. A plâns zile în șir, cerând iertare. Văzând pocăința lui sinceră, Maica Domnului a mijlocit la Fiul ei, până când Hristos a rostit: „Pentru rugăciunile Maicii Mele, iertat este omul acesta”.

​În clipa aceea, tânărul a simțit o pace pe care nu o cunoscuse niciodată. A sărutat rănile Pruncului, care s-au tămăduit sub ochii săi, și a primit acea bucurie neașteptată a iertării. Din acea zi, nicio patimă nu a mai avut putere asupra lui, căci gustase din dulceața milei divine.