Pomenirea Sfântului Proroc Ieremia

​Sfântul Proroc Ieremia a trăit cu aproximativ șase sute de ani înainte de venirea Mântuitorului Hristos, fiind originar din satul Anatot, situat în apropierea Ierusalimului. Chemarea sa la misiunea prorocească a început de la frageda vârstă de cincisprezece ani, în timpul domniei regelui Iosia.

​Misiunea sa a fost una neînfricată: predica pocăința regelui, nobililor, preoților templului și demasca prorocii mincinoși. Din cauza cuvintelor sale pline de adevăr, a fost adesea ținta urii nobililor, scăpând de multe ori din mâinile lor ucigașe doar prin pronia divină.

​Despre regele Iehoiachim, Ieremia a rostit o prorocie teribilă, afirmând că acesta va avea parte de o „îngropare de măgar” – trupul său fiind aruncat fără cinste în afara zidurilor Ierusalimului. Din pricina acestor cuvinte, marele proroc a fost aruncat în temniță. Chiar și acolo, el nu a încetat să vestească voia Domnului; chemându-l pe Baruh, fiul lui Neria, i-a dictat acestuia prorociile prin ferestruica închisorii. Deși regele a ars furios pergamentul, cuvintele lui Ieremia s-au împlinit întocmai.

​Prorocul a prezis, de asemenea, robia babiloniană pentru regele Ieconia și întreaga sa casă, fapt ce s-a petrecut la scurt timp. În timpul regelui Zedechia, Ieremia a recurs la un gest simbolic cutremurător: a purtat un jug la gât prin Ierusalim, vestind cei șaptezeci de ani de robie ce aveau să vină.

​Într-un alt moment simbolic, în Valea Tofeth (Valea Măcelului), unde iudeii își jertfeau copiii idolilor, Ieremia a zdrobit un vas de lut, prevestind distrugerea regatului Iudeei. Când babilonienii au cucerit cetatea, masacrul a avut loc chiar în acel loc blestemat, împlinind simbolic sfărâmarea vasului.

​Înainte de distrugerea Templului, Ieremia, împreună cu leviții, a ascuns Chivotul Legământului într-o peșteră de pe Muntele Nebo, iar focul sfânt l-a tăinuit într-o fântână adâncă. Ulterior, a fost silit să meargă în Egipt, unde a prorocit căderea idolilor egipteni și viitoarea sosire a Fecioarei cu Pruncul în acele pământuri. Acolo, după patru ani, a primit cununa muceniciei, fiind ucis cu pietre de conaționalii săi.

​Tradiția spune că Alexandru cel Mare a cercetat mormântul său și a mutat moaștele Sfântului la Alexandria. Egiptenii l-au venerat pe Ieremia ca pe un sfânt făcător de minuni, folosind praful de pe mormântul său pentru vindecarea mușcăturilor de șarpe, o evlavie care continuă și astăzi printre creștini.

​Bibliografie:

1. ​Biblia sau Sfânta Scriptură, Cartea Prorocului Ieremia.
2. ​Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viețile Sfinților pe luna Mai, Ed. Episcopiei Romanului și Hușilor.
3. ​Arhimandrit Ioanichie Bălan, Viețile Sfinților, Ed. Mănăstirea Sihăstria.
4. ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe, Ed. Indaco.
5. ​Teolog și jurnalist Calanda Daniel, Note asupra prorocilor Vechiului Testament.