Pilda celor două bucăți de pâine din celula foamei

 




​Se povestește că într-o celulă umedă și rece de la Aiud, doi deținuți politici, un tânăr student și un bătrân preot, își împărțeau firimiturile care reprezentau singura lor hrană pe acea zi. Tânărul, slăbit de bătăi și de foame, abia mai putea sta în picioare.

​Într-o seară, gardianul a aruncat pe vizetă o singură bucată de pâine, mai mică decât de obicei, spunând cu răutate: „Mâncați-o și crăpați!”. Bătrânul preot a luat pâinea, a rupt-o în două și i-a dat tânărului partea mai mare. Acesta, văzând cât de tras la față era părintele, a refuzat spunând:

— Preasfințite, sfinția voastră aveți nevoie de putere ca să ne mai spuneți un cuvânt de duh. Eu sunt tânăr, pot răbda.

​Preotul i-a zâmbit cu o pace nepământeană și i-a răspuns:

— Fiule, în temniță am învățat că foamea trupului se potolește cu pâine, dar foamea sufletului se satură doar cu iubire. Dacă eu mănânc această bucată, trupul meu va mai trăi o zi. Dar dacă tu o mănânci din mâna mea, sufletul meu va trăi o veșnicie în lumina lui Hristos. Aici, zidurile ne-au luat libertatea, dar nu ne pot lua puterea de a ne jertfi unul pentru altul.

​Aceea a fost cea mai dulce împărtășanie a lor. Pâinea aceea mică i-a hrănit pe amândoi: pe unul trupește, pe celălalt duhovnicește, dovedind că în mijlocul iadului comunist, Hristos a rămas prezent prin iubirea dintre oameni.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina