Utrenia Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei

 

La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului (de două ori)

Slavă..., al ierarhului, Și acum..., al praznicului

După catisma întâi, Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...

Ca soarele pe cer de la Putna se ivește, Moldova luminând și Biserica toată, praznicul tău cel minunat, de Hristos iubitorule, toată inima dreptcredincioasă umplând-o cu a harului îmbelșugată revărsare, fericite Iacob.

Slavă..., Și acum..., a praznicului

După catisma a doua Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...

Cu toții să cinstim cu credință pe Iacob, cel ce a răsărit ca o stea dinspre Putna pe cerul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos, și cu dragoste să-i strigăm credincioșii: Pomenește-ne la Dumnezeu, Ierarhe, pe noi, cei ce te cinstim.

Slavă..., Și acum..., a praznicului

Polieleul: Robii Domnului... și Mărimurile, Stih 1: Așteptând, am așteptat pe Domnul și a căutat spre mine și a ascultat rugăciunea mea (Psalm 3:1).

Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Iacob, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih 2: Iată, am fugit departe și m-am sălășluit în pustie (Psalm 54: 7).

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Ierarhul Iacob Putneanul, pe vasul cel ales al iubirii de Dumnezeu și de oameni.

Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre (Psalm 16: 4).
Stih 4: Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie (Psalm 2:11).
Stih 5: Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor lăuda (Psalm 83: 5).
Stih 6: Cine se va sui în muntele Domnului? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima (cf.: Psalm 23: 3-4).

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Duhule Sfinte; (zicând:) Slavă Ție, Dumnezeule.

Și acum..., același glas:

Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Mărie, Domnul este cu tine, (zicând:) Și prin tine cu noi.

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule (de trei ori)!

După Polieleu, Sedelnele, glasul al 3-lea, podobie: De frumusețea...

Astăzi Biserica celor întâi-născuți înscriși în ceruri cu adunările obștii putnenilor se veselește într-un glas și saltă duhovnicește, cinstind cu evlavie, cu credință și dragoste, praznicul de peste an al Ierarhului Iacob; pe care lăudându-l să zicem: Bucură-te, Părinte preasfințite!

Slavă..., Și acum..., a praznicului

Antifonul întâi, glasul al 4-lea: Din tinerețile mele...

Prochimen, glasul al 4-lea: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioșilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Psalm 115: 3).

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Ioan (10:1): Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la El: Adevărat, adevărat... (caută la 21 mai, la Sfânta Liturghie)

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău lacob, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum..., asemenea:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila ta și după mulțimea îndurărilor Tale curățește fărădelegile noastre.

Stihira, glasul al 6-lea: Bine, slugă bună și credincioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu și greutatea zilei ai purtat, tu și talantul cel dat ție l-ai înmulțit, și pe cei ce au venit la tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta porțile cerului ție ți s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; și roagă-te pentru noi, fericite lacob.

Canoanele

Se pune canonul praznicului cu irmosul pe 8 și canonul ierarhului pe 6.

Canonul Ierarhului

Cântarea 1, glasul 1:

Irmos: Cântare de laudă...

Măsura bărbatului desăvârșit, după marele Pavel, pe pământ ajungând-o, de-a pururea te veselești cu cei întâi-născuți înscriși în cer, preaînțelepte. Icoană făcându-te milostivirii Celui ce soarele îl răsare peste toți, de-a pururea te-ai arătat ocrotitor săracilor și asupriților.

Slavă...

Lucrarea poruncilor ai săvârșit-o cu frică și dragoste, înțelepte, neîncetat, blândețile lui David agonisindu-ți ca un bun, preaminunate.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osânda strămoșilor a dezlegat-o, din tine întrupându-Se precum a binevoit - Cuvântul lui Dumnezeu; pentru aceasta te măresc toate neamurile.

Catavasia praznicului

Cântarea a 3-a:

Irmos: întăritu-s-a inima mea...

Sădit în taină, minunate, la izvorul apelor Duhului Sfânt, adus-ai rod la vremea ta însutit, fericite, către toți săracii pururea lucrând milostenia. Talanții Domnului cu dragoste pe pământ ca un înțelept înmulțindu-i, de la Stăpânul tău Hristos ai auzit cuvintele răsplătirii celei veșnice, bine-lucrătorule.

Slavă...

Iubind casa Domnului și de omul cel dinlăuntru îngrijindu-te neîncetat cu osârdie, preaminunate Iacob, astăzi te bucuri în cămările cerești ale Tatălui.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Vestirea nașterii Cuvântului primind-o de la înger, Fecioară, fără de tată ai născut pe Stăpânul zidirilor; pentru care toate limbile te cântă, mărindu-te.

Condacul și icosul praznicului. Sedealna Ierarhului, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Pomelnic pe pământ scriind pentru obștea Putnei, iar în ceruri, la Hristos, dobândind îndrăznire, pomenește-ne, Ierarhe, și pe noi, cei ce săvârșim cu credință cinstită pomenirea ta, și mijlocește să fim scriși în Cartea Vieții.

Slavă..., Și acum..., a praznicului Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am, Doamne...

Următor arătându-te apostoleștii fapte cu totul, tuturor toate te-ai făcut, preabunule păstor, turma apărându-ți cu dragoste.

Lepădând cele pământești întru dorirea celor din ceruri, secerat-ai, fericite, bogăția harului și a înțelepciunii, slăvite.

Slavă...

Uneltirea viclenilor ai destrămat-o cu chibzuință, minunat împotrivindu-te, o, preaînțelepte, cu milostivirea spre cei sărmani.

Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Isaia, văzându-te mai dinainte, Maică-Fecioară, spăimântatu-s-a, cântând ție; deci, urmând acestuia, obștea creștinească te laudă.

Cântarea a 5-a:

Irmos: De noapte mânecând...

Ispitit ca aurul în focul cel ceresc, ai strălucit, slăvite, cu mulțimile virtuților, ca un soare, Părinte, acum luminându-ne. Așternut picioarelor pe toți vrăjmașii tăi ți i-ai făcut, slăvite, prin lucrarea milosteniei; pentru care te bucuri de-a dreapta Stăpânului.

Slavă...

Cercetat-ai, bunule, pe cei flămânzi și goi, după porunca Domnului, și de-a dreapta împăratului moștenire ai primit, ca un binecuvântat.

Si acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osândit cu faptele mă aflu neîncetat; deci tu, Fecioară, pururea către Fiul tău roagă-te, mijlocindu-mi, Stăpână, iertare de păcate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pe Prorocul lona...

Văcăritul, darea cea cumplită, cu puterea ta legând, milostiv te-ai arătat tuturor celor sărmani și sufletul ți-ai pus, Părinte, pentru poporul tău.

Vas ales te-ai arătat al Stăpânului Hristos, milostenia lucrând, minunate Iacob, și de harul Lui cu îmbelșugare împărtășindu-te.

Lui Hristos bine-plăcând, fericite, pe pământ, cu cei blânzi te veselești în pământul celor vii și în curțile Domnului pururea, o, Ierarhe.

Slavă...

Ajutorul tău cel neîmpuținat avându-l obștea ta, te cinstește în cântări, săvârșind pomenirea ta cu dragoste și cu evlavie, fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă încuiată te-a vestit lumii Iezechiel, că fecioară ai născut și fecioară ai rămas în naștere, Maică Fecioară, precum și după naștere.

Condacul Ierarhului, glasul al 2-lea:

Cu fapte bune și cu virtuți împodobindu-te, Sfinte Ierarhe Iacob, dascăl înțelept al credincioșilor te-ai arătat și înnoitor al mănăstirii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare te-ai învrednicit a fi. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Alt condac, glasul al 4-lea, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Pe mlădița lui Hristos cea roditoare, pe Iacob, cu evlavie să îl cinstim cei credincioși, că dăruiește îmbelșugat, celor ce-i cântă, lucrările harului.

Icos:

Praznic de veselie ne-a răsărit astăzi, fraților, veniți să ne bucurăm! Că nu doar florile acestei primăveri ne aduc acum miresme, ci mai ales floarea cea în Hristos odrăslită și cu roua Duhului udată, Ierarhul lacob cel preaminunat, păstorul duhovnicesc al Moldovei. Veniți, dar, pe acesta să îl cinstim cu evlavie, că dăruiește în chip minunat lucrările harului.

SINAXAR

Întru această lună, în cincisprezece zile, pomenirea Sfântului Ierarh lacob Putneanul, mitropolitul Moldovei. Sfântul lacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viata monahală.

Formarea sa duhovnicească este legată de obștea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar și de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (același mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovnicește).

Văzând părinții putneni pe acest tânăr cu înțelepciune de bătrân și viață aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuți, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înființat o școală pentru învățarea limbilor slavonă, greacă și română. După doar cinci ani, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iași. Între 1750 și 1760 a desfășurat o intensă activitate pastorală și socială, promovând tiparul românesc și veghind la traducerea de cărți folositoare de suflet. Reușind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărți de slujbă și învățătură în limba română, care s-au folosit în bisericile si mănăstirile din toate ținuturile locuite de români.

Grija pentru românii din Transilvania, amenințați să-și lepede credința strămosească, și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărți spre apărarea dreptei credințe, cât și prin hirotonirea de preoți și trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufletești, în Maramureș și în ținutul Clujului.

Sfântul lacob s-a îndurerat pentru neștiința de carte a păstoriții săi, deoarece, după cum spunea, „din creșterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viața curge”. De aceea a înființat școli și a tipărit cărți de învățătură și de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (Bucvar) și înființând, pentru copiii satului Putna, prima școală elementară rurală din Moldova. A dispus traducerea Vieților sfinților, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă, fire și stare, își poate afla un model de viață, dar în vremea păstoririi sale s-a reușit doar traducerea primelor 6 din cele 12 volume. Pe lângă purtarea de grijă față de Mănăstirea Putna și asezămintele ei, Mitropolitul lacob a ajutat și alte mănăstiri și biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljești, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava și Catedrala Mitropolitană din Iași, Mănăstirea și spitalul Sfântul Spiridon din Iași și altele.

În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalți ierarhi ai țării, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desființarea veciniei în 1749) și a unor biruri împovărătoare (desființarea vădrăritului în 1756), dar mai ales a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii țării să nu revină asupra acestora.

Ca un făcător de pace și ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitorului să îndeplinească unele cerințe, pentru pacificarea țării. A mustrat adesea pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.

Petrecând ultima parte a vieții la Mănăstirea Putna, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctitorire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o duhovniceste și material. Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei românești în vremurile grele ce aveau să vină odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774.

Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului Iacob de adâncire în rugăciunea curățitoare și luminătoare de suflet. El a spus acest cuvânt despre rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, aducând lumina lui Hristos în sufletele noastre și risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soarele, căci aievea știut este că cel ce vorbește cu Dumnezeu este mai sus de moarte și de stricăciune".

Simțindu-și sfârșitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei și a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, în ziua de 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.

Purtându-și cu sârguință și cu vrednicie crucea slujirii arhierești, și cu blândețe și smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredințat lui spre păstorire, Mitropolitul Iacob și-a închinat întreaga viață slujirii Bisericii, luminării poporului prin școală și tipar, apărării celor nedreptățiți și povățuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci si smeriți, care a dus o viață de Sfânt". De aceea, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinților, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veșnice.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în cuptor...

Duhovniceasca vie a lui Hristos cu dragoste lucrând-o, fericite Iacob, întru a Lui dumnezeiască jitniță ți-ai adunat roadele faptelor, cu lucrătorii cei buni în cer numărându-te.

Al Preacuratei chip împodobind și candelă de argint punându-i înainte, fericite, l-ai dat izvor de vindecări creștinilor; deci și tu, lângă Stăpâna tuturor, ca o candelă astăzi în cer strălucești și mijlocești pentru noi.

Slavă...

În grădina celor pământești, slăvite, viețuind, ai dorit cele cerești, nesocotind sudorile și truda din vremea secerișului, ci nădăjduind a lua roada ostenelilor.

Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Icoana ta, Fecioară, sărutând-o, cu toții te vestim Născătoare de Dumnezeu și cântăm: Bucură-te, Maica Domnului, ocrotitoarea credincioșilor care aleargă la tine, Stăpână, cu dragoste.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De Care îngerii...

Adânc temelia casei tale așezând-o pe piatra credinței, Ierarhe Iacob, puhoiul ispitei l-ai răbdat neclintit, casa întărită având-o, fericite. De dragostea Domnului, slăvite Iacob, nimic nu te-a despărțit, de-a pururea cântând: Să binecuvinteze toate lucrurile și să-L preaînalțe pe El întru toti vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmat-ai cu dragoste Păstorului Celui bun si sufletul pentru oi ți-ai pus, slăvite, iar acum ai primit de la El cununa neveștejită a slavei, fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cămară, palat și tron, vas aurit și toiag umbrit te-au arătat Scripturile demult, că ai născut cu trup, Fecioară, din curatul tău pântece, pe Cuvântul Tatălui, Maică Preacurată.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe nonă cel de lumină...

Să dănțuiască Moldova și să se bucure Putna, preamilostiv mijlocitor dobândindu-și la Domnul pe fericitul Ierarh, pe Iacob cel minunat, pe care astăzi cu credință și cu râvnă credincioșii îl cinstim întru cântări.

Ascultă, Sfinte, și pleacă urechea ta către obștea care te laudă acum cu credință, Părinte, și mâinile, ca un ierarh, spre Domnul ridică-le, cerând pentru noi iertarea păcatelor și har dumnezeiesc.

Bineprimită fă, Sfinte, puțina noastră cântare la tronul Celui milostiv, cu solirea ta sfântă, preaminunate Iacob, te rugăm noi, robii tăi, care cu dragoste și cu evlavie săvârșim preacinstită pomenirea ta acum.

Slavă...

Icoana ta preacinstită și racla moaștelor tale toti credincioșii sărutându-le, minunate Iacob, sufletul nostru îl sfințim, și mintea, și inima, și cugetul; deci mijlocește pentru noi de la Domnul har dumnezeiesc.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădăjduind pururea în mijlocirea ta, Maică, la Hristos, împăratul a toate, noi, robii tăi, alergăm cu dragoste; deci mâinile tale întinde-le la rugăciune către El, Preacurată, îndurat făcându-L nouă.

Luminândele

Glasul al 3-lea, Podobie: Lumina cea din lumină...

Să prăznuiască Moldova și să se bucure Putna că solitor câștigat-au la Făcătorul a toate pe Iacob, Ierarhul nevoitor și mult-milostiv.

Slavă...,

Alta, a Ierarhului, glasul al 2-lea, Podobie: Femei, auziți...

Ca răsăritul soarelui, slăvită pomenirea ta, preaminunate Iacob, a luminat toată lumea și negura necunoștinței cu totul risipind-o, a odrăslit bucurie nespusă obștilor Putnei.

Și acum..., a praznicului.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: ale praznicului 3 și ale Ierarhului 3.

Stihirile Ierarhului, glasul 1, Podobie: Ceea ce ești bucuria...

Cântă și saltă Moldova, praznic de obște făcând la sfântă pomenirea Ierarhului Iacob, pe care lăudându-l, să sărutăm racla moaștelor lui, zicând: Nu uita, Sfinte, acum pe poporul tău, ci lui Hristos roagă-te pentru el.

După vrednicie te-ai înălțat în Sfânta Sfintelor cea din ceruri, Părinte de trei ori fericite, de unde în chip minunat mijlocești, pentru cei ce te laudă, dumnezeiască milă de la Hristos și iertare păcatelor.

Lăcaș curat al Treimii dumnezeiești te-ai vădit în vremile din urmă, fericite Părinte; Acesteia în ceruri rugându-te cu îndrăzneală, slăvite, pomenește-ne pururea și pe noi, mântuire mijlocindu-ne.

Ca mai înainte, Părinte, milostivindu-te spre obștea ta aceasta, așa și astăzi păzește-o, împreună luându-i mijlocitori către Domnul tuturor pe Cuviosii Sila, Natan si Paisie, Ierarhe fericite

Slavă..., glasul al 4-lea:

Cu minte de bătrân împodobindu-te din tinerețe, ungerea arhieriei, preaînțelepte, de sus ai primit și puterea de a lega și dezlega, Ierarhe; prin care și dajdia cea fără de omenie ai legat-o spre desființare și neplecat ai rămas înaintea puternicilor lumii; pentru aceasta, și toate măririle lumești lepădându-le, și însuși toiagul cel arhieresc, toiag pe sine însuți Putnei te-ai făcut, și temelie nouă, și ctitor, și părinte; iar acum în cer strălucind ca un bineplăcut al Domnului, te rogi, ca un Ierarh, cu îndrăzneală, pentru sufletele noastre.

Și acum..., a praznicului.

Doxologie mare, Troparele, Ecteniile și Otpustul.