Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Isaachie, mărturisitorul

 

​În timpul domniei împăratului Valens, arienii, bucurându-se de sprijinul direct al autorității imperiale, au declanșat o prigoană sălbatică împotriva creștinilor ortodocși. Auzind de aceste suferințe cumplite, un pustnic care se nevoia din prima tinerețe în părțile Răsăritului și-a părăsit liniștea pustiei și a venit de urgență la Constantinopol. Scopul său era clar: să-i întărească pe credincioși în dreapta credință, să-i înfieze pe eretici și să-i vădească cu multă vitejie duhovnicească.

​În aceeași perioadă, împăratul Valens se îndrepta spre nord în fruntea armatei sale pentru a-i înfrunta pe goți, care trecuseră Dunărea și invadaseră Tracia.

​Sfântul Isaachie a ieșit curajos înaintea împăratului și i-a zis:

– O, împărate, deschide bisericile ortodocșilor și-ți va binecuvânta ție Dumnezeu calea!

​Împăratul l-a disprețuit însă pe Bătrân, i-a ignorat cuvintele și și-a continuat drumul. În următoarea zi, Isaachie a alergat din nou înaintea alaiului imperial, repetând aceeași cerere și arătându-i prorocește că, în caz contrar, sfârșitul său pe câmpul de luptă va fi unul tragic. Valens a fost la un pas să dea ascultare cuvintelor bătrânului pustnic, însă un sfătuitor apropiat, adept înfocat al necuratei erezii a lui Arie, l-a oprit pe împărat de la această decizie înțeleaptă.

​Din această cauză, Sfântul Isaachie a fost lovit cu brutalitate de gărzi și aruncat într-o tufă de mărăcini. Cu toate acestea, în a treia zi, Sfântul a alergat din nou înaintea împăratului. Apucându-i calul de căpăstru, i-a strigat cu putere ruga de a lăsa libertate Bisericii lui Dumnezeu, prevestindu-i cu de-amănuntul pieirea dacă nu va asculta. Înfuriat la culme, împăratul a poruncit ca bătrânul să fie bătut crunt și aruncat într-o groapă adâncă, plină de noroi și spini. Însă trei îngeri ai Domnului s-au arătat și l-au scos nevătămat pe sfânt din acel loc al pierzării.

​În a patra zi, Bătrânul Isaachie a apărut iarăși înaintea împăratului și i-a prorocit moartea groaznică ce-l aștepta:

– Ție îți grăiesc, împărate! Tu te duci cu oștire împotriva barbarilor, dar nu vei face față în război! Tu vei da dosul și vei fugi dinaintea dușmanilor tăi, dar ei te vor prinde și te vor arde de viu!

​Această prorocie s-a împlinit întocmai. Barbarii au secerat armata lui Valens ca pe pleavă, iar împăratul, împreună cu sfătuitorul său eretic, s-au refugiat și s-au ascuns într-un coș de nuiele dintr-o colibă. Barbarii au aflat locul unde se ascundea monarhul și, înconjurând clădirea, i-au dat foc. Atât împăratul, cât și sfătuitorul său au pierit arși de vii.

​În urma lui Valens, pe tronul imperial de la Constantinopol a urcat evlaviosul împărat Teodosie cel Mare. Auzind de prorocia Sfântului Isaachie și de împlinirea ei matematică, Teodosie a poruncit ca sfântul să fie adus cu mare cinste la Curtea imperială și s-a închinat până la pământ înaintea lui.

​Dat fiind că pacea se întorsese peste Biserica lui Dumnezeu, iar arienii fuseseră alungați în surghiun, Sfântul Isaachie a dorit să se întoarcă în singurătatea pustiei sale. Împăratul însă l-a rugat și l-a înduplecat să rămână în Capitală pentru a ocroti poporul cu rugăciunile sale. Impresionat de sfințenia sa, aristocratul Saturnin a zidit o sfântă mănăstire pentru Avva Isaachie, unde acesta a viețuit în aspre nevoințe pustnicești până la sfârșitul zilelor, săvârșind numeroase minuni.

​Această mănăstire s-a umplut rapid de monahi râvnitori și a devenit una dintre cele mai vestite din Bizanț. Înainte de obștescul său sfârșit, Sfântul Isaachie l-a numit pe ucenicul său credincios, Dalmatus, stareț în locul lui – mănăstirea luând mai târziu numele de „Mănăstirea Dalmaților”.

​Plăcutul lui Dumnezeu, Sfântul Isaachie, a trecut la veșnicie în anul 383, mutându-se la ceruri pentru a se bucura pururea de vederea feței Domnului.

​Sursă Bibliografică

• ​Viețile Sfinților pe luna Mai, Ediția Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
• ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (Mineiul pe Mai) – Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Isaachie, mărturisitorul de la Constantinopol.
• ​Istoria Bisericească, Teoret de Cyrus (Detalii privind domnia lui Valens și prigoana ariană).