Vasul de aramă și focul nestins al mărturisirii

 



— Pildă despre lucrarea Sfântului Mihail de Sinada —

​Se spune că, în vremea când Sfântul Mihail era încă monah lângă malurile Mării Negre, ucenicii se plângeau de arșița nemiloasă și de lipsa apei. Sfântul, văzând suferința lor, a luat un vas de aramă gol, uscat și înfierbântat de soare, și l-a așezat în fața frăției. Nu a rostit cuvinte multe, ci doar a căzut în genunchi, cu mintea adâncită în rugăciune. În acel ceas, vasul a început să se umple cu apă limpede, potolind setea tuturor.

​Mai târziu, când a fost rânduit episcop al Sinadelor și a fost chemat în fața împăratului Leon Armeanul, un dregător al curții, amintindu-și de acea minune, l-a întrebat cu viclenie:

— Părinte Mihail, ce putere ai tu să aduci apă dintr-un vas de aramă, dacă acum nu poți să convingi împăratul să lase icoanele în pace?

​Sfântul Mihail, cu chipul senin ca o icoană neîntinată, i-a răspuns:

— Fiule, rugăciunea care a umplut vasul de aramă cu apă a fost aceeași rugăciune care mi-a umplut inima cu Duhul Sfânt. Apa a potolit setea trupului, dar focul Duhului, pe care iconoclaștii vor să-l stingă, potolește setea veșniciei. Un vas de aramă poate fi umplut oricând, dar un suflet care leapădă icoana lui Hristos rămâne uscat pe vecie. Eu nu caut să conving împăratul, ci să nu las să se usuce, în inima mea, chipul Aceluia care a sfințit materia prin Întrupare.

​Și a plecat sfântul spre exil, lăsând în urmă o biserică întreagă care a înțeles atunci că adevăratul „vas de aramă” este inima omului: dacă este curată și rugătoare, ea devine izvor de sfințenie, indiferent de arșița prigoanei de afară.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina