Pătimirea Sfîntului Mucenic Vasilisc, nepotul Sfîntului Teodor Tiron

 

​După uciderea Sfinților Mucenici Eutropie și Cleonic, cu care împreună a pătimit multe și Sfîntul Vasilisc, el, rămînînd viu, ședea în temniță. După moartea ighemonului Asclipiodot, a venit în locul lui, în părțile Pontului, un alt ighemon cu numele Agripa, trimis de tinerii Maximian și Maxim, ca să prigonească și să ucidă pe cei ce credeau în Hristos. Mai înainte de intrarea lui în cetatea Amasiei, Sfîntul Vasilisc era acolo în temniță și se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, adu-ți aminte de mine și nu mă uita pînă în sfîrșit, dar și chemarea mea spre mucenicie arătat s-o aduci la desăvîrșire, ca să nu fiu despărțit de acei sfinți bărbați care au fost prinși cu mine și au pătimit mai înainte de mine și s-au încununat".

​Deci, arătîndu-i-se lui Domnul la miezul nopții în vedenia visului, i-a zis: "Îmi aduc aminte de tine și nu te voi uita! Deja numele tău s-a scris de la început cu cei ce au fost prinși cu tine; deci, nu te mîhni ca cel mai de pe urmă, pentru că pe mulți îi vei întrece și pomenirea ta o voi face slăvită în tot pămîntul. Du-te acum și dă sărutarea cea mai de pe urmă maicii tale, fraților și rudeniilor, iar, cînd te vei întoarce, vei lua cununa mucenicească și îndată te vei odihni în Comani. Dar să nu te temi de muncile ce ai să le pătimești, că Eu sînt cu tine și nu te vor vătăma supărările cele omenești".

​[Imagine of the martyrdom of Saint Basiliscus]

​Deșteptîndu-se, Sfîntul Vasilisc s-a umplut de bucurie și, pe cînd se ruga, a văzut ușile temniței deschise. Apoi, începînd a se face ziuă, a rugat pe ostașii care îl păzeau să-l lase să-și ia rămas bun de la familie, promițând că se va întoarce la "adevăratul său Tată, Iisus Hristos". Ostașii, impresionați de sfințenia lui, l-au însoțit în satul său, unde a fost primit cu multă cinste. După ce și-a mîngîiat familia și i-a îndemnat la statornicie în credință, s-a întors de bunăvoie la temniță.

​Întors în Amasia, Agripa a aflat de eliberarea temporară a mucenicului și, în mînia sa, a trimis un slujitor cumplit să-l aducă legat în Cumani. Pe drum, sfîntul a fost pus în încălțăminte de aramă cu piroane ascuțite, dar prin rugăciunea sa, pămîntul s-a cutremurat, încălțămintea s-a topit, a izvorît apă vie din pămînt și un stejar uscat a înverzit, spre uimirea celor prezenți. Ajuns în cetate, în fața ighemonului, Sfîntul Vasilisc a sfărîmat idolul Apolon prin rugăciune, iar foc coborît din cer a ars capiștea. În urma acestei minuni, a fost decapitat, sufletul său fiind primit în ceata drepților.

​După moartea sa, trupul a fost îngropat în taină, iar locul a devenit izvor de tămăduiri. Însuși ighemonul Agripa, atingîndu-se de sângele mucenicului, a fost vindecat de un duh necurat și a crezut în Hristos.

​LISTĂ BIBLIOGRAFICĂ

1. ​Viețile Sfinților pe luna mai, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor.
2. ​Sinaxarul Bisericii Ortodoxe, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
3. ​Proloagele de la Ohrida, Sfântul Nicolae Velimirovici.
4. ​Documente și mărturii patristice privind viața Sfântului Mucenic Vasilisc, colecția „Viața Spirituală”.

​Text revizuit și îngrijit de teologul și jurnalistul Daniel Caranda: http://revistaviataspirituala.blogspot.com