Pilda Izvorului și a Vaselor de Lut

 

​Se spune că într-un sat ascuns între munți, oamenii sufereau de o sete cumplită. Fântânile secaseră, iar pământul era crăpat. În mijlocul satului exista însă un izvor vechi, dar apa lui nu mai curgea pentru că albia era blocată de bolovani, mărăcini și noroi uscat. Oamenii stăteau în jurul lui cu vasele goale, tânguindu-se, dar nimeni nu făcea nimic.

​Într-o zi, un bătrân înțelept s-a apropiat de izvor. Nu a început să predice despre apă, ci pur și simplu s-a aplecat și a început să scoată bolovanii grei cu mâinile sale însângerate. Văzându-l, câțiva săteni i s-au alăturat. Au curățat noroiul, au smuls mărăcinii și au eliberat gura izvorului.

​Deodată, un șuvoi puternic de apă curată și rece a țâșnit cu zgomot, umplând piața satului. Toți au alergat bucuroși cu vasele lor.

• ​Unii aveau cupe de argint, dar le țineau cu gura în jos, de teamă să nu le murdărească, așa că au rămas goale.
• ​Alții aveau vase de lut crăpate; au luat apă, dar s-a scurs repede, lăsându-i tot însetează.
• ​Însă cei care au venit cu vase simple, dar curate și deschise, le-au umplut până au dat pe dinafară și au dus apa vie și celor bolnavi care nu se puteau deplasa.

​Înțelesul Duhovnicesc al Pildei

​Această pildă oglindește exact taina Duminicii a Opta după Paști, adică Pogorârea Sfântului Duh (Ziua de Rusalii):

• ​Izvorul este Hristos Dumnezeu, iar apa cea vie este Duhul Sfânt. Până la Rusalii, firea omenească era blocată de „bolovanii” păcatului și ai morții. Prin Jertfa și Învierea Domnului, calea a fost curățată.
• ​Vasele de argint ținute invers îi reprezintă pe cei mândri. Ei pot avea cunoștințe teologice înalte, dar din cauza mândriei, harul Duhului Sfânt nu poate pătrunde în inima lor.
• ​Vasele crăpate sunt cei care primesc cu bucurie cuvântul lui Dumnezeu la biserică, dar se întorc repede la vicii, bârfe și răutăți, pierzând imediat harul primit.
• ​Vasele curate sunt creștinii smeriți, care prin spovedanie, rugăciune și post își curățesc sufletul pentru ca Duhul Sfânt să își facă locuință în ei, transformându-i în apostoli ai iubirii în lume.