POMENIREA Sfântului Mucenic Iuliu Veteranul

 

​În timpul marii persecuții declanșate împotriva creștinilor sub împărații Dioclețian și Maximian Galeriu, Imperiul Roman a cunoscut una dintre cele mai crunte perioade de încercare pentru credincioși. După victoria din anul 297 împotriva perșilor, Maximian Galeriu, într-o eroare tragică, a atribuit slăbirea imperiului creștinilor. Ca măsură punitivă, a ordonat eliminarea soldaților creștini din armată, considerându-i ineficienți din cauza refuzului lor de a curma vieți în numele zeilor.

​La Durostor (astăzi Silistra, în Bulgaria), în provincia Moesia Inferior, ostașul creștin Iuliu a fost adus în fața dregătorului Maxim. Acuzația era clară: veteranul refuza să aducă jertfe zeilor, nesocotind porunca imperială.

​Dialogul neclintirii

​În fața dregătorului, Iuliu a mărturisit cu demnitate: „Nu disprețui poruncile, ci sunt creștin și nu pot face ceea ce vrei. Căci nu se cuvine să uit pe Dumnezeul meu Cel adevărat și viu”. Deși Maxim a încercat să-l convingă, oferindu-i posibilitatea de a primi leafa pentru cei 20 de ani de serviciu militar și de a se întoarce liber la casa sa, Iuliu a rămas neclintit: „Banii aceștia ai satanei și sfatul tău cel viclean nu trebuie să mă lipsească de lumina cea veșnică”.

​Maxim a încercat să-l intimideze prin invocarea unui „om răstignit și mort” (Iisus Hristos), la care veteranul a răspuns cu o credință tăioasă: „Acela a murit pentru păcatele noastre, ca să ne dăruiască viața cea veșnică. Hristos Dumnezeu rămâne în vecii vecilor”.

​Martiriul și biruința

​Văzând că nici promisiunile, nici amenințările cu moartea nu-l pot clinti, dregătorul a dat sentința capitală. Pe drumul spre locul execuției, Sfântul Iuliu a fost întâmpinat de ostașul creștin Isihie, aflat în lanțuri, care i-a cerut să-l pomenească în rugăciuni. Sărutându-se pentru ultima oară, Iuliu l-a încurajat pe fratele său: „Grăbește-te, frate, să vii, căci am auzit făgăduințele tale”.

​Ajuns la locul osândei, Sfântul Iuliu s-a legat singur la ochi cu un ștergar, s-a rugat fierbinte și a primit cununa muceniciei sub tăișul sabiei, trecând la viața cea veșnică pentru a se bucura de vederea lui Hristos.

​Sursa: Pr. Prof. dr. Ioan Rămureanu

​Bibliografie consultată

• ​Rămureanu, Pr. Prof. dr. Ioan, Martiri și sfinți din Dacia și Scythia Minor, Ed. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1989.
• ​Acta Martyrum (Documentele martirice ale Bisericii din Scythia Minor).
• ​Proloagele sfinților și Sinaxarul Bisericii Ortodoxe.