Pilda celor trei bătrâni călători și taina Moșilor de Vară

 

​Într-un sat așezat la poalele muntelui, trăia un creștin pe nume gospodar și harnic, dar care de la o vreme își pierduse pacea inimii. Se apropia Sâmbăta Moșilor de Vară, iar el se tot frământa, privind la puțina roadă din cămară și la grijile vieții. „La ce bun să mai împart și anul acesta cireșe, colaci și oale cu lapte? Cei adormiți sunt plecați de mult, iar cei vii oricum uită repede”, își spunea el în sine, lăsând covata cu colaci neumplută.

​În ajunul sâmbetei, la poarta lui bătură trei bătrâni străini, cu haine cernite, aspre ca pământul, dar cu priviri ce revărsau o lumină nefirească. Omul, primitor de fel, i-a poftit la masă și le-a împărtășit amărăciunea sa.

​Atunci, primul bătrân, care avea ochii calzi ca cerul de vară, a vorbit cu blândețe:

— Fiule, eu sunt Moș Iubire. Să nu crezi niciodată că pomenirea celor adormiți este o lucrare zadarnică. Dragostea este singura punte nevăzută, dar de neclintit, dintre cer și pământ. Când rostești numele celor plecați la Sfânta Liturghie și le ierți din inimă greșelile, tu le trimiți o haină de lumină în veșnicie. Pomenirea lor este dovada că iubirea nu piere niciodată dincolo de mormânt.

​Al doilea bătrân, al cărui chip emana o seninătate adâncă, a continuat:

— Eu sunt Moș Bucurie. Să nu lași deznădejdea sau întristarea neagră să-ți umple inima în această sâmbătă. Sfinții Părinți au rânduit Moșii de Vară chiar înainte de Rusalii, pentru ca noi să nu-i plângem pe cei adormiți ca pe niște pierduți, ci să-i pomenim cu nădejdea Învierii de obște. Dorul tău după ei trebuie să devină bucuria așteptării revederii în Împărăția lui Dumnezeu.

​Atunci, al treilea bătrân, care ținea în mână un toiag de lemn de măslin, s-a ridicat și a spus:

— Iar eu sunt Moș Bunăstare. Adevărata bogăție a unui creștin nu se măsoară în ceea ce strânge în hambare, ci în ceea ce dă de pomană pentru sufletul aproapelui. Când împarți colacul rumen, oala cu lapte și cireșele coapte celor săraci, acele prinosuri pământești se preschimbă în daruri duhovnicești și în mângâiere pentru sufletele celor adormiți. Milostenia ta deschide ferestre de lumină în lumea de dincolo.

​Când bărbatul a clipit, impresionat de cuvintele lor, cei trei bătrâni dispăruseră, lăsând în urmă un miros divin de tămâie și flori de tei.

​Înțelegând că fusese cercetat de îngeri trimiși de Dumnezeu pentru a-i aminti rânduiala, creștinul a aprins de îndată candela. În Sâmbăta Moșilor de Vară, a mers la biserică cu inima plină de pace, aducând cele mai frumoase prinosuri și învățându-și copiii că prin Iubire, Bucurie și Bunăstare duhovnicească, noi rămânem uniți în veci cu cei plecați la Domnul.