Cădelnița Adevărului în noaptea ereziei
— Pildă despre Sinodul al II-lea Ecumenic și mărturisirea Duhului Sfânt —
Se spune că, în zilele în care erezia lui Macedonie tulbura liniștea Bisericii, negând dumnezeirea Duhului Sfânt, un bătrân pustnic din Muntele Athos a avut o vedenie. Vedea o corabie mare, Biserica, ce se lupta cu valuri uriașe într-un întuneric dens. În corabie, mulți dintre ucenici erau derutați, neștiind dacă lumina care îi călăuzea este de la Dumnezeu sau doar o scânteie pământească.
Dintr-odată, pe cer a apărut o lumină atât de puternică, încât întunericul a fugit ca o umbră. Din acea lumină s-au coborât 150 de făclii aprinse, care s-au așezat pe catargul corabiei. Pustnicul a auzit un glas: „Aceștia sunt Sfinții Părinți de la Constantinopol, care au uns ochiul Bisericii cu untdelemnul dreptei credințe.”
Vedenia i-a arătat cum Părinții, adunați sub Duhul Sfânt, nu au adăugat ceva nou credinței, ci au curățat oglinda sufletelor de rugina ereziei. Ei au mărturisit că Duhul Sfânt nu este un slujitor sau o creație, ci este Însuși Domnul, de viață făcătorul, Care împreună cu Tatăl și cu Fiul Se închină și Se mărește. Pustnicul a înțeles atunci că Sinodul nu a fost o simplă adunare de cuvinte, ci o „Candelniță a Adevărului” aprinsă în inima Bisericii, care ne arată că fără Duhul Sfânt, viața noastră ar rămâne în întunericul morții.
Când s-a trezit, pustnicul a spus ucenicilor săi: „Fiilor, păstrați Crezul neschimbat! Căci acei 150 de Sfinți Părinți nu au scris doar pe hârtie, ci au pecetluit cu focul Duhului Sfânt calea noastră către Împărăția Cerurilor.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu