Pilda bătrânului Ilie și a candelei nestinse de pe Muntele Măslinilor ​Într-o veche sihăstrie de pe malurile Iordanului trăia avva Ilie, un bătrân cu viață sfântă, la care veneau mulți ucenici pentru cuvânt de folos. În anul acela, de praznicul Înălțării Domnului, un tânăr frate pe nume Nicolae fusese cuprins de o mare tristețe. Văzându-l abătut în toate cele nouă zile de prăznuire, avva Ilie l-a întrebat la zi de odovanie: — De ce plânge sufletul tău, frate Nicolae, în aceste zile de mare bucurie? ​Tânărul a suspinat și a răspuns: — Avvă, mă gândesc la ucenicii de pe Muntele Măslinilor. Cât de grea trebuie să fi fost despărțirea lor de Mântuitorul când S-a suit la cer! Iar astăzi, când este odovania praznicului, simt că această lumină se stinge și ne întoarcem iarăși la zilele noastre cele întunecate și obișnuite. ​Bătrânul l-a luat de mână, l-a dus în paraclisul chiliei și i-a arătat candela care ardea în fața icoanei Înălțării. — Vezi tu această candelă, ucenice? În fiecare zi adăugăm untdelemn ca să nu se stingă. Odovania unui praznic nu înseamnă plecarea Domnului și nici stingerea luminii Sale. Sfinții Părinți au rânduit această zi de încheiere nu ca pe o despărțire, ci ca pe o pecetluire. Domnul S-a înălțat la cer nu ca să ne părăsească, ci ca să mute vatra rugăciunii din exteriorul nostru, direct în cămara inimii noastre. ​Avva Ilie a zâmbit cu blândețe și a continuat: — Timp de nouă zile, Biserica ne-a lăsat să privim spre cer. Astăzi, la odovanie, Domnul ne cere să coborâm privirea în propria noastră inimă și să aprindem acolo candela Duhului Sfânt pe care Îl așteptăm. El nu mai este doar lângă noi, ci este în noi prin Sfânta Împărtășanie. Lumina praznicului nu se termină, ci devine viața noastră de zi cu zi. ​Ucenicul a înțeles atunci că odovania nu este un sfârșit, ci începutul trăirii lăuntrice, și s-a umplut de o bucurie negrăită, lăudând pe Dumnezeu. ​🌐 Text Descriptiv pentru Google (Meta Description / Search Snippet) ​Titlu: Pilda bătrânului Ilie și a candelei nestinse de pe Muntele Măslinilor