Tăcerea de dincolo de moarte
Tăcerea de dincolo de moarte
În ceas de taină, lumea s-a oprit,
Pământul tremură sub piatra grea,
Căci Cel ce viața lumii a zidit,
Se odihnește-acum în carnea Sa.
E Sâmbăta în care ceru-i mut,
Și iadul se cutremură-n adânc,
Căci Cel pe care moartea L-a crezut
Răpus de somn, e Leul ce se frâng.
O, Doamne, Care-n groapă Te-ai coborât,
Să sfarmi zăvoarele de fier și vechi,
Luminează-mi sufletul cel amărât,
Și pune-mi rugăciunea în urechi.
Cobori și-n iadul inimii mele reci,
Să biruiești și-acolo neputința,
Ca prin mormântul morții să mă treci,
Spre unde veșnică e biruința.
Rămân la ușa pietrei, așteptând,
Tăcerea Ta e imn de mântuire,
Și-n Sâmbăta aceasta, tremurând,
Mă pregătesc de marea Ta iubire.
Teolog și jurnalist Daniel Caranda , Orșova, 3 aprilie 2012
#poezie #imn #rugăciune #creștinortodox #SâmbătaMare

Comentarii
Trimiteți un comentariu