VECERNIA JOI ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

 

Ieșire 19, 10-19

¹⁰ Și a zis Domnul către Moise: „Coboară-te! Atrage-i poporului luarea-aminte; supune-i curățirii^e astăzi și mâine; să-și spele hainele, ¹¹ și să fie gata pentru cea de a treia zi, căci în ziua a treia Se va pogorî Domnul pe muntele Sinai, în fața'ntregului popor. ¹² Vei pune poporul dincolo printr'un hotar de jur-împrejur și-i vei spune: - Păziți-vă: nu vă suiți în munte și nu vă atingeți de hotarul lui; că tot cel ce se va atinge de munte, cu moarte va muri: ¹³ pe acela nu mână-l va atinge, ci cu pietre va fi ucis sau cu săgeată va fi săgetat; om sau dobitoc, nu va rămâne'n viață. Dar când tunetele și trâmbițele și norul se vor îndepărta de pe munte, ei se vor sui în munte“. ¹⁴ Și dacă s'a coborât Moise din munte la popor, el a sfințit poporul, iar ei și-au spălat hainele. ¹⁵ Apoi el i-a zis poporului: „În trei zile să fiți gata, de femei să nu vă apropiați!“ ¹⁶ Și a fost că'n ziua a treia, încă de dimineață, tunete s'au făcut pe muntele Sinai, și fulgere și nor înnegurat și sunet puternic de trâmbiță; și tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă. ¹⁷ Iar Moise a scos poporul să-L întâmpine pe Dumnezeu în afara taberei; și s'au oprit la poala muntelui. ¹⁸ Iar muntele Sinai fumega tot, că pe el Se pogorâse Dumnezeu în foc; și fum se înălța ca fumul de cuptor; și tot poporul^f era prins de cutremur. ¹⁹ Sunetul trâmbiței se făcea din ce în ce mai tare; Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas.                                                    Iov 38, 1-21; 42, 1-5 

1 După ce a încetat Elihu de a mai vorbi, zis-a Domnul către Iov prin vifor și nora: 2 „O, cine e acela ce sfatul Mi-l ascunde

și-n noduri de cuvinte M'ascunde chiar pe Mine? 3 Încinge-ți bărbătește mijlòcu'n cingătoare:

Eu întrebări voi pune, iar tu ai să-Mi răspunzi. 4 Unde erai când Însumi întemeiam pământul?

Hai, spune-mi, dacă știi! 5 Știi oare cine-anume i-a hotărât măsuri,

sau cine-a pus o plasă de funii peste el? 6 și, dacă-l țin pilaștrii, în ce sunt ei înfipți?

sau cin' i-a pus tărie de piatră unghiulară? 7 hai, cine?; toate-acestea când stele se nășteau

și îngerii Mei (da, toți!) Mă preamăreau în cor?b 8 Când marea se născuse din sânul maicii sale

și se vărsa pe-alături, au cine a'ngrădit-o? 9 că scutece de neguri am pus pe trupul ei

și norul drept veșmânt 10 și'n jurul ei hotar

și lacăte la porți, 11 zicându-i: - Pân'aici doar să vii, și nu mai mult,

și valurile tale să se zdrobească'n tine! 12 Au peste tine'ntins-am aripile luminii,

și'n veacul tău menirea luceafăru-și căta, 13 anume să apuce pământul de la colțuri 

să-l scuture de toată nelegiuirea lui?c 14 Au tu ai luat țărână din lut și i-ai dat viață

și ai făcut dintr'însa pământ cuvântător? 15 Au tu ai luat lumina din cei nelegiuiți?

dar brațul celor mândri, au tu l-ai sfărâmat? 16 Venitu-i-ai tu mării'n adâncuri, la izvoare?

umblat-ai tu vreodată pe urmele genunii? 17 Ți s-au deschis, de frică, cumva, porțile morțiid

și s'au holbat'nainte-ți ai iadului portari? 18 Aflat-ai tu lățimea pământului sub cer?,

hai, spune: câtă, cum e? 19 și unde-i țara'n care se ghemuie lumina?

dar bezna, ce loc are? 20 de le cunoști hotarul,

hai, du-Mă tu de mână la'ncheietura lor! 21 Le știi?, că doar pe-atuncea erai și tu născut,

și-al anilor tăi număr îl știi cât e de mare...e

1 Și răspunzând Iov, a zis către Domnul: 2 „Eu știu că Tu poți totul

și că nimic nu-Ți este, de vrei, cu neputință. 3 Căci cine oare-ascunde de Tine ce-are'n gând

și, tăinuind cuvinte, le-ascunde și de Tine?

Cine-mi va spune mie ceva ce n'am știut,

necunoscute lucruri și mari și minunate? 4 Ascultă-mă Tu, Doamne, ca să grăiesc și eu;

eu să Te'ntreb pe Tine, iar Tu să mă înveți. 5 Te auzeam'nainte cu-auzul, și atât;

dar astăzi și cu ochiul vederii Te-am văzut.