Cuvânt la Sfânta și Marea Vineri

 

​„Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta; însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești” (Mt. 26, 39)

​Mulți se întreabă, pe bună dreptate, pentru ce a rostit Hristos aceste cuvinte, iar cei necredincioși le pot răstălmăci spre a tulbura pe cei slabi. Pentru a respinge aceste rătăciri și a liniști sufletele, trebuie să pătrundem în înțelesul adânc al acestui loc scripturistic. Citirea fără înțelegere nu folosește; precum famenul împărătesei Candachia citea fără să priceapă până nu i-a tâlcuit ucenicul lui Hristos, tot așa și noi trebuie să ne curățim mintea de grijile lumești pentru ca semințele cuvântului divin să cadă pe pământ roditor.

​Mântuitorul spune: „Părinte, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta”. Oare Înțelepciunea cea Veșnică nu știa dacă este cu putință? Cel ce cunoaște pe Tatăl precum Tatăl Îl cunoaște pe El, Cel ce a trimis profeții să vestească răstignirea, îngroparea și învierea Sa, nu putea fi în neștiință. Hristos a cunoscut vânzarea lui Iuda și judecata nedreaptă cu mult înainte ca ele să se petreacă.

​Mai mult, Hristos pare a se feri de moarte, deși l-a mustrat aspru pe Petru când acesta I-a zis: „Milostiv fii Ție, Doamne”. Cum putea Cel ce S-a numit „Păstorul cel Bun” care Își pune viața pentru oi să se roage acum pentru scăpare? Răspunsul stă în taina Întrupării. Pentru ca omenirea Lui să fie crezută ca fiind reală, și nu o nălucire, El a primit toate slăbiciunile firii noastre: foamea, setea, somnul și, în final, teama firească de moarte. Crucea este, în fapt, voința Tatălui și slava Fiului; ea a dărâmat tăria morții și a deschis raiul.

​Hristos ne învață prin fapte ceea ce a propovăduit prin cuvinte. Ne-a învățat smerenia spălând picioarele ucenicilor, ne-a învățat blândețea răspunzând slugii care L-a lovit și ne-a învățat rugăciunea pentru vrăjmași de pe înălțimea Crucii. Rugăciunea din Ghetsimani este modelul suprem pentru noi: să cerem depărtarea încercărilor, dar să supunem întotdeauna voia noastră voii lui Dumnezeu, zicând: „Nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești”.

​Listă Biografică de Susținere:

1. ​Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) – Arhiepiscopul Constantinopolului (347–407 d.Hr.), autorul acestei omilii și unul dintre cei mai mari oratori ai creștinătății.
2. ​Sfântul Apostol Pavel – Citat în text pentru teologia sa despre slava Crucii („Să nu fie mie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului”).
3. ​Sfântul Apostol Petru – Menționat ca martor al momentelor premergătoare Pătimirilor și destinatar al mustrării privind evitarea Crucii.
4. ​Sfântul Evanghelist Matei – Autorul Evangheliei de unde provine versetul central al predicii (Matei 26, 39).
5. ​Sfântul Evanghelist Ioan – Invocat pentru mărturia sa despre divinitatea Fiului și unitatea de voință cu Tatăl.