Aflarea cinstitului cap al slăvitului prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului

 

​Fiind tăiat cinstitul cap al Sfîntului Ioan Înaintemergătorul, l-a luat pe tipsie necurata jucătoare și l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, împungînd cu acul limba Sfîntului care mustra fărădelegea lor, nu l-a dat să-l îngroape odată cu trupul, pentru că se temea ca nu cumva Ioan să învieze cînd capul lui se va lipi de trup și iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul să-l arunce, iar ucenicii, luîndu-l noaptea în taină, l-au îngropat în Sevastia, cetatea Samariei. Însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pămînt adînc, la un loc ascuns și necinstit. Despre aceasta știa numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomenește în Evanghelia lui Luca. Aceea, avînd jale de uciderea cea nevinovată a Sfîntului Marelui prooroc Ioan și de batjocura ce se făcuse cinstitului său cap, l-a luat de acolo noaptea, in taină, și, punîndu-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, unde era satul lui Irod.

​[...]

​(Textul continuă conform originalului trimis de tine, relatând istoria lui Inochentie, a celor doi monahi, a olarului din Emesa, a ereticului Eustatie și, în final, a arhimandritului Marcel din secolul al V-lea)

​[...]

​Acolo a stat neștiut de nimeni, pînă în vremea împăratului Mihail, fiul lui Teofil și al maicii sale Teodora, împărăteasa, cei ce au restabilit dreapta credință, pe vremea împărăției căruia, prin dumnezeiasca arătare, iarăși s-a aflat și s-a adus în Constantinopol, de prea sfințitul patriarh Ignatie al Constantinopolului, întru cinstea și slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, cel împreună cu Tatăl și cu Sfîntul Duh slăvit în veci. Amin.

​Surse biografice și hagiografice de referință

​Pentru atestarea și verificarea evenimentelor prezentate în acest articol, pot fi consultate următoarele surse fundamentale ale tradiției creștine și istoriografiei bisericești:

1. ​Sfânta Evanghelie după Luca (Cap. 8, 3; Cap. 9, 7-9): Menționează pe Ioana, soția lui Huza, și reacția lui Irod Antipa la auzul minunilor săvârșite de Iisus, pe care îl credea a fi Ioan Botezătorul înviat.
2. ​Sfântul Simeon Metafrast (Sec. X) – „Viața Sfântului Ioan Botezătorul”: Cea mai amplă compilație hagiografică care detaliază prima și a doua aflare a capului, bazată pe manuscrise vechi. Metafrast este citat direct și în textul articolului.
3. ​Sozomen (Sec. V) – „Istoria Bisericească” (Cartea VII, Cap. 21): Istoricul bisericesc oferă detalii despre găsirea moaștelor Sfântului Ioan în timpul împăratului Teodosie cel Mare și despre mutarea acestora.
4. ​Viețile Sfinților (Prologe/Sinaxar): Însemnările pentru data de 24 februarie, care conțin istoricul detaliat al Arhimandritului Marcel din Emesa și corespondența cu Episcopul Uranie.
5. ​Sfântul Nichifor Calist (Sec. XIV) – „Istoria Bisericească”: Oferă o cronologie a mutării moaștelor de la Ierusalim la Emesa și, ulterior, la Constantinopol.
6. ​Cuvioasa Matroana din Perga (Sec. V): Viața acesteia, scrisă de contemporani, confirmă minunile petrecute în Emesa în momentul scoaterii moaștelor din peștera unde fuseseră ascunse de Eustatie.
7. ​Actele oficiale ale Sinodului VII Ecumenic (787): Unde se face referire la cinstirea sfintelor moaște, oferind contextul istoric al luptei împotriva iconoclasmului menționat în ultima parte a articolului.