Viața celui între Sfinți Părintele nostru Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

 

Sfîntul Tarasie s-a născut în Constantinopol. Tatăl său se numea Gheorghe și maica sa Encratia, care era de neam bun și cu dregătorie de patriciu. Ajungînd în vîrstă și trecînd toată înțelepciunea cărții, a primit în palatele sale împărătești diferite dregătorii și cinste; căci pentru buna înțelegere și obiceiul său cel bun era iubit și cinstit de toți, și ajunsese unul din sfetnicii împărătești.

Împărățind pe atunci împăratul Constantin, fiul lui Leon, nepotul lui Copronim, cu maica sa Irina, Constantin avea de la nașterea sa zece ani; și cînd a început a împărăți, iarăși a început eresul contra sfintelor icoane, care începuse de la Leon Isaurul. Atunci era patriarh Pavel Cipriotul, bărbat îmbunătățit, drept credincios și care fusese ridicat în scaun pe vremea împărăției pomenitului Leon, fiul lui Copronim. El, văzînd tirania care se făcea multora pentru sfintele icoane, de către rău-credinciosul împărat, își tăinuia dreapta credință și se amesteca cu ereticii. Iar după moartea împăratului aceluia, deși voia să preamărească dreapta credință și închinăciunea sfintelor icoane, tot nu putea, deoarece nu avea pe nimeni în ajutor; iar lupta contra sfintelor icoane se întărea foarte mult în toată cetatea și în părțile dimprejur. De aceea era foarte mîhnit și, văzînd că nimic nu sporește, gîndea să lase scaunul patriarhiei, în care nu șezuse decît patru ani. Dar, îmbolnăvindu-se, s-a dus din casa patriarhiei în taină, la mănăstirea sfîntului Flor, și a luat pe el sfînta schimă.

Împărăteasa Irina s-a mîhnit că patriarhul a făcut aceasta nespunînd nimănui și s-a dus la dînsul cu fiul său Constantin, împăratul, și l-a întrebat: "De ce ai făcut aceasta, părinte?". Iar el a răspuns indicând necesitatea unui sobor ecumenic și recomandând pe Tarasie ca succesor: "Aveți lucrător iscusit care poate să dea strugurele adevăratei mărturisiri... Pentru Tarasie grăiesc, care este întîi între sfetnicii voștri cei împărătești".

Iar credincioasa împărăteasă Irina, n-a aflat decît pe Tarasie, care era încă în rînduiala mirenească. Dar Tarasie se lepădă cu totul, condiționând acceptarea sa de convocarea unui Sinod Ecumenic pentru a vindeca dezbinarea dintre Biserica Răsăritului și cea a Apusului. După acceptarea unanimă, a luat rînduiala sfințirii și scaunul patriarhiei, începând o viață de o asprime îngerească, slujind zilnic și îngrijind personal de săraci și bolnavi.

Sfîntul Tarasie a stăruit pe lângă împărați pentru convocarea soborului. Deși prima tentativă din Constantinopol a fost întreruptă de soldații iconoclaști, în anul 787 s-a întrunit la Niceea al Șaptelea Sinod Ecumenic. Sub președinția lui Tarasie și cu participarea a 367 de părinți, s-a restabilit cultul sfintelor icoane, fundamentat pe întruparea Domnului.

Ulterior, sfântul a dat dovadă de o rară bărbăție duhovnicească înfruntându-l pe împăratul Constantin al VI-lea, care dorea să își lase soția legitimă, Maria, pentru a se căsători cu Teodotia. Tarasie a refuzat să binecuvânteze această nuntă nelegiuită (numită "moihiană"), preferând dizgrația imperială decât încălcarea canoanelor.

Sfîntul Tarasie s-a mutat la Domnul după 22 de ani de păstorie, fiind înmormântat în mănăstirea sa din Bosfor, unde numeroase minuni au confirmat sfințenia sa, vindecând pe cei ce se ungeau cu untdelemn din candela de la mormântul său.

Listă de resurse și surse de susținere

Pentru a documenta și a aprofunda faptele prezentate în viața Sfântului Tarasie, pot fi consultate următoarele surse fundamentale:

 * Surse Hagiografice Primare:

   * Ignatie Diaconul, Vita Tarasii (Viața lui Tarasie): Aceasta este biografia oficială scrisă de un contemporan care i-a fost aproape (menționat în text ca episcop de Niceea). Este sursa principală pentru detaliile despre moartea sa și lupta cu demonii.

   * Sfântul Teofan Mărturisitorul, Cronografia: Oferă contextul istoric precis al perioadei iconoclate și al domniei Irinei și a lui Constantin al VI-lea, confirmând presiunile politice la care a fost supus patriarhul.

 * Surse Eclemente și Canonice:

   * Actele Sinodului al VII-lea Ecumenic (787): Documentele oficiale ale ședințelor de la Niceea care atestă rolul central al lui Tarasie în redactarea dogmei referitoare la cinstirea icoanelor.

   * Scrisorile Papei Adrian I către Tarasie: Corespondența care susține eforturile de unificare a Bisericii și recunoașterea autorității lui Tarasie ca apărător al ortodoxiei.

 * Surse Istorice și Teologice Moderne:

   * Viețile Sfinților (Sinaxarul Bisericii Ortodoxe): Textul liturgic care rezumă virtuțile și minunile sale pentru uzul devoțional.

   * Istoria Bisericească, vol. II, de Eusebiu Popovici: Pentru o analiză academică a crizei iconoclate și a conflictului "moihian" (nunta nelegiuită a împăratului).