Pilda Candelei și a Lemnului Crucii

 




​Un bătrân pustnic trăia într-o chilie modestă în adâncul pădurii, petrecându-și zilele în rugăciune, post și tăcere. În fiecare seară, înainte de apusul soarelui, bătrânul aprindea o mică candelă în fața icoanei Sfintei Cruci și a Maicii Domnului.

​În apropierea sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, un tânăr ucenic a venit să-l cerceteze pe pustnic. Văzând că bătrânul îngrijea cu atâta atenție candela și se ruga ore în șir în fața unei simple cruci din lemn de măslin, ucenicul l-a întrebat cu nedumerire:

​— Părinte, de ce ostenești atât de mult în fiecare zi aprinzând această mică lumină și plecându-ți fruntea în fața unei bucăți de lemn? Nu este Dumnezeu pretutindeni, în cer și pe pământ?

​Bătrânul l-a privit cu blândețe, a luat candela în mână și i-a zis:

​— Vezi tu această fiolă de sticlă și uleiul din ea? În sine, uleiul este rece și întunecat. Dar când primește focul, el aduce lumină și alungă toată întunericul din chilie. Așa este și inima omului: fără Hristos, rămâne rece și plină de umbre. Crucea este locul unde dragostea lui Dumnezeu a întâlnit neputința noastră, iar prin ea primești focul Duhului Sfânt. Sămbăta aceasta ne pregătește inima, iar când ne închinăm Lemnului Crucii, nu cinstim simplul lemn, ci Dragostea Jertfitoare care a biruit moartea și a transformat suferința în Lumina Învierii.

​Ucenicul a înțeles atunci că pregătirea duhovnicească și rugăciunea dinaintea praznicelor nu sunt doar rânduieli exterioare, ci căi prin care sufletul se deschide pentru a primi harul dumnezeiesc.

​Morala

​Crucea nu este o simplă suferință sau o bucată de lemn, ci este candela sufletului nostru: când o purtăm cu smerenie și ne închinăm ei cu credință, Hristos aprinde în inima noastră focul dragostei Sale, transformând orice încercare într-o cale spre Înviere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina