Cugetare despre Sfânta Fecioară

 

Sfântul Dionisie Areopagitul scrie cu bucurie negrăită despre strălucirea exterioară și interioară a Maicii Domnului, despre minunata bună miresmă pe care a simțit-o în prezența Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, atunci când a mers ca să o vadă, la Ierusalim.
În râvna lui, el a zis că dacă nu ar fi crezut mai înainte întru Unul Dumnezeu, atunci ar fi socotit că ea, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, este Dumnezeu.
Sfânta Fecioară lăsa asupra celor care veneau în prezența ei o impresie puternică și unică, puterea harului ei devenind și mai accentuată după sfânta și cinstita ei adormire.
Această putere izvora din lucrarea ei de rugăciune neîncetată pentru toți credincioșii, pentru toți cei care veneau la ea pentru ajutor.
Când Sfântul Ioan de la Novgorod s-a rugat împreună cu poporul înaintea Maicii Domnului pentru ajutor împotriva păgânilor care îi împresurau, atunci Sfântul Ioan a înțeles că și Maica Domnului se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu pentru ajutorul lor și așa a scăpat Novgorodul ca prin miracol. Așa cum Maica Domnului a plâns la Patima Fiului ei, tot așa și acum se roagă cu lacrimi Maica lui Dumnezeu pentru tot necăjitul care aleargă la ajutorul ei cel sfânt.
Putem spune că toate colțurile pământului au cunoscut puterea minunilor milostivirii ei.
Trăiește chiar și astăzi la Belgrad un proprietar de cafenea (C. J.), care s-a născut în Macedonia, în satul Labuniste de lângă Struga. Mama lui l-a dus orb la Mânăstirea de la Kalisto, unde, după ce preotul s-a rugat pentru el înaintea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, copilul și-a recăpătat vederea.
Primul monah de la Poceaev a văzut un stâlp de foc ce se înălța de la pământ la cer, iar în acel stâlp de foc a văzut-o pe Maica lui Dumnezeu. Ea stătea în picioare pe o stâncă. La locul la care a văzut monahul stâlpul de foc, a izbucnit un izvor de ape vindecătoare, care vindecă și astăzi mulți bolnavi. S-a scris în 1928.