Puterea de a darui este privilegiul celui care iubeste

 

Despre daruri ce reprezintă ele, de câte feluri sunt cine le face, de ce le face si cum le face ? Întotdeuna au fost din totdeuna întrebări care au frământat mintea omenească. Unii dintre noi gândindu-se la aceste întrebări poate s-au simţit ca şi cum ar fi  venit din afara  sferei vii pe care o numim Terra, alţii  poate s-au simţit ca şi cum ar fi fost puşi să rezolve o ecuaţie cu incredibil de multe necunoscute.

    De exemplu daca ne gândim la perioada copilăriei –anotimpul inocenţei noastre- ne aducem aminte de febrilitatea cu care asteptam un dar ce tresărire, uimire şi nerăbdare aveam ! De fiecare dată ne gândim că fiecare dintre noi trăim copilaria ca pe o perioadă de basm a vieţii noastre, perioadă ce este reînviată de fiecare dar pe care îl primim adesea în cele mai neaşteptate împrejurări. Toate aceste lucruri  sunt surprinse cu mare acurateţe de cuvintele autorilor″Oferirea  şi primirea de cadouri pot exprima cu putere iubirea fie pe moment, iar adesea  chiar şi ani de zile mai târziu. Chiar şi cadourile cele mai neînsemnate devin simboluri ale iubirii, ele fiind o formă a unui limbaj de iubire. Şi totuşi pentru ca părinţii să poată folosi realmente acel limbaj al iubirii-darurile-copii trebuie să simtă că părinţilor săi chiar le pasă, că ţin la el.Din acest motiv, celelalte limbaje de iubire trebuie folosite alături de cel al darurilor.Rezervorul de iubire al copilului trebuie păstrat plin pentru ca darurile să exprime o iubire din tot sufletul. Asta înseamnă că părinţii vor folosi o combinaţie de mângâieri fizice, cuvint de încurajare, timp acordat, şi servicii pentru a păstra rezervorul de iubire plin″

    Gândindu-mă la aceste cuvinte ale autorilor, tind să cred că se merită să privim cu şi mai multă atenţie jocurile copiilor ca pe o încerare de a-şi însuşi de cele mai multe ori lucrurile plăcute dar fără să îşi dea seama şi pe cele neplăcute din familiile lor. Când spun aceasta cred că ar fi interesant de observat în  celebrul joc ″de-a mama şi de-a tata″dacă ″părinţii″ pun accent pe oferirea de cadouri pentru ″copii″ lor sau  dacă îşi oferă reciproc cadouri. Asta şi dacă ne gândim la faptul că jocurile, complexitatea lor, arată trecerea către un anumit nivel de dezvoltare psihică, dar reprezintă şi prilejul de a demonstra însuşirea unor anumite modele de comportament venite dinspre părinţi.

    Dar ce sunt de fapt darurile ? Unii mai pesimişti sau poate mai hâtri de ce nu, ar putea spune conform zicalei că orice minune nu ţine decât trei zile că darurile sunt o minune care are efect doar trei zile. De ce spun aceasta ? Pentru că acolo unde există sau se întâmplă un lucru bun există dorinţa, tendinţa, ca să nu spun chiar ispita de al perverti. După ce introduc în discuţie cuvintul gift tocmai pentru a sublinia radăcina sa care provine din grecescul charis ceea ce înseamnă favoare sau dar nemeritat, autorii continuă prin a face distincţia dintre răsplata pentru serviciile acordate şi gestul făcut de bunăvoie-aş putea spune în spirit creştin-şi ceea ce se întâmplă în lumea afacerilor unde majoritatea darurilor sunt o o plată pentru  anumite contracte încheiate cu o anumită companie sau o mită în speranţa că o anume persoană va mai face afaceri şi pe viitor. Apoi se merge mai departe pentru a se demonstra cum copii pot chiar să fie manipulaţi cu ajutorul darurilor când un dar este oferit în schimbul unui lucru pe care acesta trebuie să-l facă şi asta chiar dacă copilul deşi nu cunoaşte cuvântul plată sau mită  înţelege ideea. Îmi permit să adaug că probabil pe baza însuşirii acestui tip de comportament manipulativ cu ajutorul darurilor a aparut celebra legendă a calului troian conform căreia în acel cal troian de lemn oferit sub forma unui cadou, au reuşit să intre în Troia cei care aveau să o cucerească.

    Apoi sunt atinse puncte foarte importante care ţin  de dorinţa părinţilor de a oferi şi nevoia copiilor de a primi daruri, daruri care pentru a fi bine recepţionate trebuie să fie însoţite de o exprimare a afecţiunii şi a tandreţei care să reprezinte de fapt adevărata poleială în care sunt ambalate darurile″Ulterior mama a învăţat să se concentreze asupra rezervorului de iubire a lui Jason, mai ales înainte de culcare. Foarte curând a constatat o schimbare. După câteva săptămâni, i-a cumpărat o bâtă de baseball şi de data aceasta el a îmbrăţişat-o şi i-a spus zâmbind ″Mulţumesc mămico″.

    Jason este genul de copil ascultător care are rezervorul de iubire gol. Aceşti copii rareori îşi manifestă sufereinţa ori nevoile în mod deschis, exprimîndu-se cel mai adesea indirect. Aruncarea sau ignorarea darurilor este un exemplu tipic în cazul acestor copii care au nevoie să li se umple rezervorul de iubire″

    Un soi de concluzie la cele arătate mai sus ar putea fi aceea că iubirea autentică este manifestata prin puterea de a darui.   

Florin Mojoiu.

Bibliografie :

G Chapman, R Campbell, Cele cinci limbajed de iubire ale copiilor Curtea Veche, Bucuresti 2001