Suferinţa-picătura amară pe care nu vrea s-o înghită nimeni-

 

   

    Ce s-ar putea spune despre suferinţă? Pe cine mai interesează astăzi suferinţa? Măcar se mai întreabă cineva ce fel de om trebuie să fie cel care acceptă suferinţa cu aceeaşi senitate cu care alţii spun: ″ Ce zi frumoasă este astăzi! Să facem o plimbare prin parc!″.Este adevărat că suferinţele sunt diferite tot aşa cum şi oamenii care le primesc sunt diferiţi. La fel de adevărat este că nu este acelaşi lucru să alini o suferinţă cu o bomboană o jucărie sau altceva de acest fel sau să ajungi în primul rând la o suferinţă sufletească dureroasă la vârsta maturităţii atunci când in loc să te lupţi pentru a-ţi câstiga locul tău bine determinat în societate, lupţi să te cucereşti pe tine însuţi şi îţi spui:″Acum am nevoie de Dumnezeu, de fapte şi gânduri bune,nascute din Dumnezeu, ca să nu resimt indiferenta ca pe o forţă incontrolabilă ce imi dezintegrează sufletul puţin câte puţin!″ Am o curiozitate pe care vreau s-o împărtăşesc cu voi:Cine se satură doar cu o parte din Dumnezeu? Cine poate spune că nu si-l doreşte pe Dumnezeu pe de-a întregul? Orice creştin ar spune:″ Îl vreau pe Dumnezeu întreg″  Şi atunci ce facem cu bucăţile de suflet dezintregat şi răvăşit de suferinţă pe care de multe ori nici măcar nu vrem să le vedem şi să ştim unde s-au rătăcit şi de ce, dar să mai analizăm măcar o bucată de suflet şi să vedem cât de adâncă a fost ruptura sau cât de întinsă este rana? Ce s-ar întâmpla dacă ne-am gândi că aceste răni, sunt rănile lui Dumnezeu şi că Dumnezeu nu poate fi făcut bucăţi de indiferenţa noastră! Dar poate vrem să vedem ce face Dumnezeu atunci când suferă lângă cineva aflat în suferinţă? Il ascultă, are răbdare şi îi primeşte neputinţa. Este cineva care prin exersarea ascultării şi răbdării, să nu fii ajuns la inima unui suferind? Eu nu cred. Este foarte adevărat că şi Cristos s-a luptat cu firea sa omenească înainte de a se lasa răstignit de toată durerea umanităţii, dar să fie suferinţa noastră mai mare  decât cea a lui Cristos? Poate tocmai de aceea nici unul dintre noi oamenii nu a putut să bea paharul lui Cristos, dar tocmai de aceea paharul suferinţei din ziua de astăzi îl putem bea cu fratele nostru aflat în suferinţă. Un singur lucru ne lipseşte. Să aflăm dacă ne dorim. Cristos ne va spune cum a făcut El şi cum putem face şi noi! Şi vom putea cu adevărat!

Florin Mojoiu.