Pomenirea Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Moise, arapul

 

Sfântul Preacuvios Moise a fost de neam etiopian. El în lume a fost tâlhar și căpetenie de tâlhari. Dar Duhul a mișcat inima lui și din adâncurile răutății l-a scos la adevărata pocăință și la schimbarea radicală a vieții.
Preacuviosul Moise la începuturile vieții lui a fost sclav, dar răzvrătindu-se împotriva sclaviei, a fugit și s-a alăturat unei cete de tâlhari. Cum era foarte mare, puternic și plin de îndrăzneală, aceștia l-au ales căpetenie peste ei.
Dar într-o zi pe tâlharul Moise l-a cuprins chinul conștiinței și cumplita părere de rău pentru toate relele făcute în viața lui. De aceea el a părăsit ceata de tâlhari și s-a dus la o mânăstire unde s-a dat pe sine cu totul în ascultarea unui avvă, supunându-se întregii rânduieli mânăstirești.
El s-a folosit mult de învățătura Sfinților Macarie, Arsenie și Isidor și de convorbirile cu ei. După un timp el s-a retras la o colibă în singurătate, unde s-a îndeletnicit cu lucrul mâinilor, rugăciunea, privegherile și dumnezeieștile cugetări.
Chinuit de dracul curviei, Moise a dezvăluit boala lui părintelui duhovnicesc Isidor, care l-a sfătuit să postească mai aspru, iar la vremea mesei să mănânce nu pe săturate. Văzând că acest canon nu dă roade, Avva Isisdor l-a sfătuit să postească și mai aspru, iar la rugăciune să stea în picioare. Atunci a început Avva Moise, fiind foarte puternic la trup, să se nevoiască cu adusul apei pe umerii săi, pentru toți Părinții vârstnici din Lavră. Apa o aducea de la o fântână care se afla foarte departe și la această nevoință petrecea toată noaptea.
După șase ani de cumplit război drăcesc, Sfntul Isidor l-a vindecat minunat de toate închipuirile, cugetele și gândurile de curvie pe care i le semăna în suflet diavolul.
Preacuviosul Moise a fost sfințit preot când a ajuns bătrân cu anii. El a întemeiat și o mânăstire proprie, a dobândit în ea șaptezeci și cinci de ucenici și a trecut la cele veșnice la vârsta de șaptezeci și cinci de ani.
El și-a prevăzut și ceasul și felul morții: într-o zi el le-a zis ucenicilor lui să fugă ca să-și scape viețile, deoarece mânăstirea avea să fie atacată de necredincioși. Când ucenicii i-au cerut să vină cu ei, ca să scape împreună, Avva Moise le-a zis că tâlhar fiind el mai demult și ucideri și multe rele săvârșind, se cuvine ca acum să-și ia plata pentru relele lui, după cuvântul: Toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri (Matei 25:52).
Așadar, Avva Moise a rămas în mânăstire împreună cu șase frați care nu au voit să îl lase și au venit tâlharii și i-au ucis pe toți șapte. Unul dintre frați s-a ascuns în apropiere și a văzut cum se pogoară șapte cununi din cer peste capetele mucenicilor celor uciși.