II Corinteni 8, 7-15

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 103: 5, 1)

Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc;

Stih: Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

⁷ Ci precum întru toate prisosiți - în credință, în cuvânt, în cunoștință, în toată sârguința, în iubirea voastră către noi - așa și'n acest dar să prisosiți. ⁸ N'o spun ca pe o poruncă, ci ca prin sârguința altora să pun la'ncercare și curăția iubirii voastre. ⁹ Căci cunoașteți harul Domnului nostru Iisus Hristos; că El, bogat fiind, a sărăcit de dragul vostru, pentru ca voi prin sărăcia Lui să vă îmbogățiți. ¹⁰ Și'n această privință vă dau un sfat: că aceasta vă este de folos vouă, cei ce încă de anul trecut ați început nu numai să faceți, ci și să voiți. ¹¹ Duceți dar acum fapta până la capăt, așa încât ardoarea voastră de a voi să fie tot una cu aceea de a și îndeplini din ceea ce aveți. ¹² Căci dacă e vorba de ardoare, ea e bineprimită după cât are cineva, nu după cât nu are. ¹³ Nu e vorba de a-i ușura pe alții împovărându-vă pe voi, ci, deopotrivă, ¹⁴ prisosul vostru în ceasul de acum să împlinească lipsa acelora, pentru ca și prisosul lor să împlinească lipsa voastră; așa se face potrivirea, ¹⁵ precum este scris: Celui cu mult nu i-a prisosit, și celui cu puțin nu i-a lipsit.

Aliluia, glasul al 2-lea (Psalm 148: 1, 2)

Stih 1: Lăudați-L pe Domnul, cei din ceruri. Lăudați-L pe El întru cele înalte.

Stih 2: Lăudați-L pe El toți îngerii Lui. Lăudați-L pe El toate puterile Lui.