Cuvînt la Buna Vestire a Preasfintei Stăpînei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și Pururea Fecioarei Maria

 

​Cînd s-a împlinit și s-a apropiat vremea izbăvirii neamului omenesc, care avea să fie prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuință în tot chipul, să se afle o fecioară curată, fără prihană și sfîntă, fecioară care ar fi vrednică să întrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fără de trup, și să slujească taina mîntuirii noastre.

​Deci, s-a aflat o Fecioară mai curată decît curăția, mai fără de prihană decît toată zidirea cea gîndită, mai sfîntă decît toată sfințenia, Preacurata și Preabinecuvîntata Fecioară Maria, odrasla rădăcinii celei sterpe a Sfinților și drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, rodul rugăciunilor și al postirilor părintești, fiica cea împărătească și arhierească. Și s-a aflat la loc sfînt în templul lui Solomon aceea care avea să fie biserică însuflețită a lui Dumnezeu. Fecioara, care avea să nască pe Cuvîntul cel mai sfînt decît sfinții, s-a aflat în altarul templului ce se numea Sfînta Sfintelor, pentru că acolo a căutat Domnul din înălțimea slavei împărăției Sale, spre smerenia roabei Sale. Și a ales-o pe cea mai înainte aleasă din toate neamurile; a ales-o ca Maică a Cuvîntului Său Cel mai înainte de veci, pentru a Cărui întrupare din ea, încă mai înainte de bună-vestirea arhanghelului, cu taină a înștiințat-o, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credință ale sfinților.

​Pentru că, fiind Preacurata Fecioară in templu de doisprezece ani, se îndeletnicea nu numai în neîncetată rugăciune către Dumnezeu și cu lucrul mîinilor din toate zilele, ci și cu citirea dumnezeieștilor cărți, cugetînd la legea Domnului ziua și noaptea. Căci așa scriu despre dînsa Sfîntul Epifanie și Sfîntul Ambrozie, că era foarte isteață la minte și iubitoare de învățătură și se îndeletnicea cu citirea dumnezeieștilor Scripturi. Iar istoricul bisericesc Gheorghe Chedrin spune despre dînsa că, încă în vremea vieții sfinților săi părinți, a învățat bine Vechiul Testament.

​[...] (Aici se include restul textului original trimis de tine, cuprinzând alegerea dreptului Iosif, vestirea Arhanghelului Gavriil și consimțământul Fecioarei) [...]

​Auzind Preacurata de la îngerul Gavriil o bună-vestire ca aceasta, s-a supus la voia Domnului Său și, prin smerenia cea adîncă, din inima cea iubitoare de Dumnezeu, a răspuns: Iată roaba Domnului! Fie mie acum după cuvîntul tău! Și îndată în sfîntul ei pîntece, prin lucrarea Sfîntului Duh, s-a făcut zămislirea cea nespusă, fără îndulcire trupească, dar nu fără de îndulcirea cea duhovnicească.

​Îngerul împlinindu-și buna vestire după porunca lui Dumnezeu și cinstind pe Hristos, Care S-a întrupat în pîntece de fecioară, asemenea a cinstit și pe Fecioara Maria care L-a întrupat, cu cuviincioasă închinăciune după vrednicie; cu bună cucernicie și cu frică s-a dus de la dînsa, ca să stea înaintea Scaunului Domnului Savaot, slăvind taina Întrupării lui Dumnezeu, împreună cu toate cereștile puteri, întru nespusă bucurie, în veci. Amin.

​Listă Bibliografică

​Acest cuvânt teologic și hagiografic este fundamentat pe următoarele izvoare ale Tradiției:

• ​Sfânta Scriptură: Evanghelia după Luca (1, 26-38), Proorocia lui Isaia (7, 14) și Proorocia lui Daniil (9, 24-27).
• ​Sfinți Părinți și Scriitori Bisericești:
  • ​Sfântul Epifanie al Salaminei și Sfântul Ambrozie al Milanului: Referințe privind viața de rugăciune și studiul Scripturilor al Fecioarei Maria.
  • ​Sfântul Grigorie de Nyssa: Comentarii asupra votului fecioriei perpetue și a logodnei cu dreptul Iosif.
  • ​Sfântul Andrei Criteanul: Omilii mistice despre starea Arhanghelului Gavriil și taina întrupării.
  • ​Sfântul Ieronim: Mărturii despre semnul minunat al toiagului înverzit.
• ​Istorici Bisericești: Gheorghe Chedrin (detalii biografice timpurii) și Nichifor Calist Xanthopol (contextul istoric al preoției la Templu).
• ​Tradiția Apocrifă: Protoevanghelia lui Iacov (pentru contextul despre Ioachim, Ana și intrarea în Templu).

​Notă Biografică a Autorului

​Daniel Caranda este teolog și jurnalist cu o bogată activitate în spațiul publicistic creștin-ortodox. Autor al rubricii „Gândul zilei”, acesta explorează profunzimile Scripturii și ale Tradiției Sfinților Părinți, oferind cititorilor o punte între dogmă și viața cotidiană. Prin scrierile sale, Daniel Caranda propune o recuperare a sensului sacru în lumea contemporană, fiind o voce activă în promovarea valorilor spirituale și a culturii teologice în cadrul Revistei Viața Spirituală.

​Citește continuarea în Revista VIAȚA Spirituală aici: http://revistaviataviataspirituala.blogspot.com/