Pilda Pietrei Preschimbate în Lumină

 

​Se spune că, în drumul său spre veșnicie, un bătrân ierarh a fost oprit de un om plin de ură, care i-a aruncat în față o piatră colțuroasă, strigând: „Iată darul meu pentru tine!”. Sfântul, deși rănit, s-a aplecat, a ridicat piatra cu blândețe și a strâns-o la piept ca pe o nestemată.

​Ucenicii, tulburați, l-au întrebat: „Părinte, de ce prețuiești unealta morții tale?”. Iar Sfântul a răspuns cu un zâmbet plin de pace: „Această piatră nu este o armă, ci cheia care îmi deschide poarta Raiului. Omul acesta nu mi-a dat durere, ci mi-a oferit ocazia de a ierta așa cum Hristos a iertat pe Cruce. Fără această piatră, cum aș fi putut dovedi că iubirea mea este mai tare decât moartea?”.

​În acea clipă, se spune că piatra a început să lumineze, iar cel care o aruncase a căzut în genunchi, înțelegând că sfințenia nu se apără cu pumnul, ci cucerește lumea prin puterea iertării. Căci cel ce poartă pe Dumnezeu în inimă, transformă orice lovitură într-o binecuvântare.

​Daniel Caranda, teolog și jurnalist