Pomenirea Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Mărturisitorul și Egumenul Mănăstirii Pelichit
Sfântul Cuvios Ilarion a îmbrățișat din fragedă tinerețe haina monahală, purtându-și cu smerenie crucea și urmând pașii lui Hristos Cel Răstignit. Prin înfrânare aspră și-a supus patimile trupești, covârșindu-i pe ceilalți monahi prin fapta sa cea bună. Retras într-o chilie întunecoasă, a petrecut mulți ani în liniște deplină, luminându-se prin nepătimire, fapt pentru care a fost învrednicit cu darul preoției și rânduit egumen al mănăstirii Pelichit din Asia, în apropierea Helespontului.
Dumnezeu l-a preaslăvit cu darul facerii de minuni: prin cuvânt izgonea jivinele ce vătămau recoltele, prin rugăciune domolea grindina sau aducea ploaie pământului însetat. Asemenea prorocului Elisei, a despărțit apele rîului, a tămăduit mâini uscate, a redat vederea orbilor și mersul celor șchiopi. Puterea sa se întindea și asupra duhurilor necurate, pe care le izgonea, iar pescarilor osteniți le umplea mrejele cu pește din abundență.
Însă cununa cea mai strălucitoare a primit-o prin pătimire. Sfântul Iosif Scriitorul de Cântări îl numește mucenic, căci a îndurat prigoana pentru cinstirea sfintelor icoane. Deși unele izvoare îl plasează în vremea lui Leon Armeanul, tradiția cea mai puternică ne spune că a pătimit sub Leon Isaurul și fiul său, Copronim. În Joia Mare a Patimilor, în timpul Sfintei Liturghii, oastea voievodului Hanodracon a năvălit asupra mănăstirii Pelichit. Aceștia au pângărit Sfintele Taine, au chinuit cumplit pe monahi — ungându-le fețele cu smoală și aprinzându-le, sau tăindu-le nasurile — și au incendiat sfântul lăcaș.
Cuviosul Ilarion, în fruntea celor patruzeci și doi de părinți ferecați în lanțuri, a fost trimis în surghiun la marginea Efesului. Acolo, încuiați într-o baie veche și supuși la silnicii de moarte, Sfântul Ilarion și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, rămânând până la sfârșit un stâlp neclintit al Ortodoxiei.
Repere Biografice: Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou
- Nume și titulatură: Ilarion cel Nou, Mărturisitor și Egumen (stareț).
- Locul ascezei și conducerii: Mănăstirea Pelichit (Pelekete), regiunea Helespont, Asia Mică.
- Harisme consemnate: Facerea de minuni (controlul elementelor naturii, vindecări de orbi, șchiopi și izgonirea demonilor).
- Context istoric: Perioada iconoclastă (lupta împotriva sfintelor icoane), sec. VIII.
- Momentul martiriului: Joia Mare a Patimilor (în timpul săvârșirii Sfintei Liturghii).
- Grupul de martiri: 42 de monahi mărturisitori sub conducerea sa.
- Călăul istoric: Voievodul Hanodracon (Lachanodrakon), sub autoritatea împăratului Constantin al V-lea Copronim.
- Locul trecerii la Domnul: Efes (în exil/surghiun), într-o baie veche transformată în temniță.
- Data cinstirii: 28 martie.

Comentarii
Trimiteți un comentariu