Pomenirea Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Mărturisitorul și Egumenul Mănăstirii Pelichit



 


​Sfântul Cuvios Ilarion a îmbrățișat din fragedă tinerețe haina monahală, purtându-și cu smerenie crucea și urmând pașii lui Hristos Cel Răstignit. Prin înfrânare aspră și-a supus patimile trupești, covârșindu-i pe ceilalți monahi prin fapta sa cea bună. Retras într-o chilie întunecoasă, a petrecut mulți ani în liniște deplină, luminându-se prin nepătimire, fapt pentru care a fost învrednicit cu darul preoției și rânduit egumen al mănăstirii Pelichit din Asia, în apropierea Helespontului.

​Dumnezeu l-a preaslăvit cu darul facerii de minuni: prin cuvânt izgonea jivinele ce vătămau recoltele, prin rugăciune domolea grindina sau aducea ploaie pământului însetat. Asemenea prorocului Elisei, a despărțit apele rîului, a tămăduit mâini uscate, a redat vederea orbilor și mersul celor șchiopi. Puterea sa se întindea și asupra duhurilor necurate, pe care le izgonea, iar pescarilor osteniți le umplea mrejele cu pește din abundență.

​Însă cununa cea mai strălucitoare a primit-o prin pătimire. Sfântul Iosif Scriitorul de Cântări îl numește mucenic, căci a îndurat prigoana pentru cinstirea sfintelor icoane. Deși unele izvoare îl plasează în vremea lui Leon Armeanul, tradiția cea mai puternică ne spune că a pătimit sub Leon Isaurul și fiul său, Copronim. În Joia Mare a Patimilor, în timpul Sfintei Liturghii, oastea voievodului Hanodracon a năvălit asupra mănăstirii Pelichit. Aceștia au pângărit Sfintele Taine, au chinuit cumplit pe monahi — ungându-le fețele cu smoală și aprinzându-le, sau tăindu-le nasurile — și au incendiat sfântul lăcaș.

​Cuviosul Ilarion, în fruntea celor patruzeci și doi de părinți ferecați în lanțuri, a fost trimis în surghiun la marginea Efesului. Acolo, încuiați într-o baie veche și supuși la silnicii de moarte, Sfântul Ilarion și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, rămânând până la sfârșit un stâlp neclintit al Ortodoxiei.

​Repere Biografice: Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou

  • Nume și titulatură: Ilarion cel Nou, Mărturisitor și Egumen (stareț).
  • Locul ascezei și conducerii: Mănăstirea Pelichit (Pelekete), regiunea Helespont, Asia Mică.
  • Harisme consemnate: Facerea de minuni (controlul elementelor naturii, vindecări de orbi, șchiopi și izgonirea demonilor).
  • Context istoric: Perioada iconoclastă (lupta împotriva sfintelor icoane), sec. VIII.
  • Momentul martiriului: Joia Mare a Patimilor (în timpul săvârșirii Sfintei Liturghii).
  • Grupul de martiri: 42 de monahi mărturisitori sub conducerea sa.
  • Călăul istoric: Voievodul Hanodracon (Lachanodrakon), sub autoritatea împăratului Constantin al V-lea Copronim.
  • Locul trecerii la Domnul: Efes (în exil/surghiun), într-o baie veche transformată în temniță.
  • Data cinstirii: 28 martie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Luca 1, 39-49, 56

Biblia Sectară și Biblia Ortodoxă. Diferentele dintre minciunile sectantilor si dreapta credinta

Rugăciune către Sfânta Muceniță Hristina