Înțelepciunea lui Solomon 10, 8; 3, 3-16
8 Căci, pentru faptul de a se fi îndepărtat de înțelepciune,
ei nu numai că au căzut în nenorocirea de a nu cunoaște binele,
dar le-au lăsat celor vii un monument al nebuniei lor,
așa încât ticăloșia lor să nu rămână ascunsă.
3 plecarea dintre noi, totuna cu nimicul,
dar ei se află'n pace. 4 Chiar dacă, în ochii oamenilor, au îndurat chinuri,
nădejdea lor e plină de nemurire; 5 pentru-o pedeapsă mică primi-vor plată mare.a
Căci Dumnezeu i-a pus la încercare
și i-a găsit vrednici de El; 6 ca pe aur în cuptor, așa i-a încercat
și i-a primit ca pe o jertfă de ardere-de-tot. 7 Vor străluci în ziua cercetării,b
roi de scântei pe miriște vor fi.c 8 Stăpâni peste popoare, ei neamuri judeca-vor,
iar Domnul peste dânșii va'mpărăți în veci. 9 Acei ce-și pun credința în El vor înțelege ce este adevărul,
cei credincioși ai Săi cu El vor sta'n iubire,
căci harul și'ndurarea sunt pentru-aleșii Săi. 10 Nelegiuiții însă, ei vor primi pedeapsă pe-a gândului măsură:
de drept nu le-a păsat, de Domnul au fugit. 11 Vai celor ce-arată dispreț înțelepciunii, precum și'nvățăturii:
nădejdea li-i deșartă,
ostenelile, zadarnice,
lucrările, netrebnice, 12 femeile lor sunt nemintoase,
copiii lor, stricați, urmașii, blestemați. 13 Ferice de femeia cea stearpă dar curată,
cea care'mpreunare'n păcat n'a cunoscut;
ea-și va cunoaște rodul la cercetarea sufletelor.d 14 Ferice de-acel famen din ale cărui mâini n'a curs fărădelege,
acel ce gânduri rele n'a îndreptat spre Domnul;
el va primi răsplată pentru credința lui,
un loc de mare slavă acolo'n templul Domnului. 15 Căci preamărit e rodul bunelor osteneli,
precum nepieritoare va fi și rădăcina gândirii iscusite. 16 Fiii desfrânaților nu vor atinge maturitatea
iar sămânța din pat nelegiuit se va stinge.
Înțelepciunea lui Solomon (culegere de versete alese) (II)
Lăudându-se dreptul, se vor veseli popoarele că pomenirea lui este fără de moarte. Pentru că de la Dumnezeu se cunoaște și de la oameni și place Domnului sufletul lui. Iubiți dar, oamenilor, înțelepciunea, poftiți-o pe ea și vă veți învăța, că începerea ei este dragostea și paza legilor. Cinstiți înțelepciunea ca să împărățiți în veci. Spune-voi vouă și nu voi ascunde de voi tainele lui Dumnezeu. Că Acela este conducător înțelepciunii și îndreptător înțelepților și știutor a tot cugetul și lucrul și toate gândurile le învață înțelepciunea; că este într-însa duh înțelegător și sfânt și strălucirea luminii celei ce este de-a pururea și chipul bunătății lui Dumnezeu. Aceea așază prieteni lui Dumnezeu și prooroci și mai frumoasă este decât soarele și decât toată facerea luminii stelelor. Aceea pe cei ce slujesc ei i-a scăpat de dureri și i-a îndreptat pe cărări drepte. Datu-le-a lor cunoștință sfântă și i-a păzit pe ei de vrăjmași, datu-le-a lor și biruință tare; ca să înțeleagă toți că mai puternică este decât toată cucernicia. Și nu va birui răutatea niciodată pe înțelepciune; nici va trece judecata pe cei răi, fără certare. Că au zis întru sine, gândind cu nedreptate: Să facem silă dreptului, să nu ne fie milă de sfințenia lui, nici să ne rușinăm de căruntețele bătrânețelor celor de mulți ani. Că ne va fi tăria noastră lege și să vânăm pe cel drept, că nu ne este nouă de nici o treabă și stă împotriva lucrurilor noastre și ne impută nouă greșelile legii și ne defăimează nouă păcatele învățăturii noastre. Și ne spune nouă că are cunoștința lui Dumnezeu și fiu lui Dumnezeu pe sine se numește. Și ne-a fost nouă spre vădirea cugetelor noastre. Greu ne este nouă să vedem că nu este asemenea altora viața lui și s-au schimbat cărările lui. întru batjocură ne-am socotit înaintea lui și se depărtează de căile noastre ca de niște necurații și fericește cele mai de pe urmă ale drepților. Să vedem dar de sunt cuvintele lui adevărate și să ispitim cele ce vor să i se întâmple lui. Cu ocară și cu chin să-l întrebăm pe dânsul, ca să cunoaștem blândețile lui și să ispitim nerăutatea lui; spre moarte de ocară să-l judecăm pe dânsul. Că va fi luare de seamă din cuvintele lui. Acestea a gândit și a rătăcit; că i-a orbit pe dânșii răutatea lor. Și nu au cunoscut tainele lui Dumnezeu și n-au socotit că Tu ești Dumnezeu însuți, Care ai stăpânire peste viață și peste moarte. Și mântuiești în vreme de necaz și mântuiești de toată răutatea, îndurat și milostiv și dai sfinților Tăi har și cu brațul Tău stai mândrilor împotrivă.
Înțelepciunea lui Solomon (culegere de versete alese) (I)
Din gura dreptului picură înțelepciune, iar limba celui nedrept va pieri. Din buzele oamenilor drepți picură daruri. Gura celor înțelepți grăiește înțelepciune. Iar dreptatea îi izbăvește pe ei din moarte. Săvârșindu-se bărbatul drept, nu-i piere nădejdea; că fiu drept se naște spre viață și întru bunătățile lui va culege roadă dreptății. Lumina drepților este pururea și de la Domnul vor afla har și mărire. Limba înțelepților picură cele bune și în inima lor odihnește înțelepciunea. Domnul iubește inimile cuvioase și sunt primiți de El toți cei fără prihană în cale. Înțelepciunea Domnului luminează fața celui priceput; că întâmpină pe cei ce o doresc, mai înainte de a o fi cunoscut pe dânsa. Cel ce mânecă la dânsa nu va obosi și degrab fără de grijă va fi. Că celor vrednici de ea singură le umblă împrejur căutându-i, și în cărări se arată lor cu bună voință. Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea; pentru aceasta am îndrăgit frumusețea ei și am iubit-o și am căutat-o din tinerețile mele, și am încercat să mi-o aduc mireasă. Că Stăpânul tuturor a iubit-o pe ea. Căci ea este îndrumătoarea tainică a științei lui Dumnezeu și alegătoare a lucrurilor Lui. Ostenelile ei sunt faptele bune; ea învață cumpătarea și cumințenia, dreptatea și bărbăția, de care nimic nu este mai de trebuință în viața oamenilor. Și de dorește cineva multă cunoștință, ea știe cele trecute și pe cele viitoare le închipuie; ea pătrunde întorsăturile cuvintelor și dezlegările tainelor; cunoaște de mai înainte semnele și minunile și întâmplările vremurilor și ale anilor. Și tuturor este sfetnic bun; că nemurire este într-însa și mărire în împărtășirea cu cuvintele ei. Pentru aceasta m-am rugat Domnului și m-am umilit înaintea Lui, și am zis din toată inima mea: Dumnezeule al părinți lor și Doamne al milei, Cel ce toate le-ai făcut cu Cuvântul Tău și cu înțelepciunea Ta ai orânduit pe om ca să stăpânească peste toate făpturile cele făcute de Tine și să cârmuiască lumea cu cuviință și dreptate, dă-mi înțelepciunea care stă alături de scaunul Tău și nu mă despărți pe mine de robii Tăi; că robul Tău sunt eu și fiul roabei Tale. Trimite-o pe ea din locașul Tău cel sfânt, și de la scaunul slavei Tale; ca fiind cu mine să mă învețe ce este plăcut înaintea Ta; și să mă călăuzească în cunoaștere și să mă păzească întru slava sa. Că gândurile celor muritori toate sunt șovăielnice și cugetele lor sunt pline de greșeală.
Comentarii
Trimiteți un comentariu