Pilda Sfântului Ioan: „Iertarea care deblochează Cerul”
---
Se povestește că atunci când delegația imperială a ajuns în Comana pentru a ridica racla Sfântului Ioan, soldații și preoții s-au izbit de un obstacol de neînțeles: **racla era atât de grea încât nu putea fi clintită de loc.** Oamenii trăgeau cu frânghii, dar părea că pământul însuși o ține legată.
Văzând aceasta, Împăratul Teodosie cel Mic a înțeles că nu era vorba de greutatea materiei, ci de o greutate a sufletului. El a scris o scrisoare de pocăință în numele mamei sale, Eudoxia (cea care îl exilase pe Sfânt), în care spunea:
> *„Părinte, iartă pe cea care te-a prigonit! Tu ești acum în slava lui Hristos, iar ea este praf și cenușă. Nu lăsa păcatul ei să fie un zid între tine și noi.”*
Imediat ce scrisoarea a fost așezată pe raclă, aceasta a devenit **ușoară ca o pană**.
**Învățătura:** Această pildă ne arată că **sfințenia nu acceptă compromisul**. Sfântul nu s-a întors la Constantinopol prin forța armatei, ci doar după ce mândria imperială s-a smerit. Iertarea este singura cheie care deschide „porțile” blocate de nedreptate.
---
### ✨ Minunea Sfântului Ioan: „Cuvântul de pe Scaunul Patriarhal”
Cea mai răvășitoare minune a avut loc în anul 438, când moaștele au intrat în Constantinopol pe mare, însoțite de o flotă de corăbii cu lumânări aprinse, de părea că marea s-a transformat în cer.
Când procesiunea a ajuns în Biserica Sfinților Apostoli, poporul striga cu lacrimi: *„Primește-ți scaunul, Părinte!”*. Racla a fost ridicată și așezată pe tronul patriarhal pe care Sfântul nu mai stătuse de peste 30 de ani. În acea clipă de liniște mormântală, s-a petrecut imposibilul:
**Gura Sfântului, mută de zeci de ani, s-a deschis și toți cei prezenți în biserică au auzit clar și puternic glasul său binecuvântând mulțimea:**
> **„PACE TUTUROR!”**
A fost semnul că Sfântul Ioan nu s-a întors ca un cadavru, ci ca un păstor viu, iertând întreaga cetate care îl trădase și oferindu-le pacea pe care lumea nu o poate da. De asemenea, în acea zi, s-a spus că mormântul împărătesei Eudoxia, care se cutremura neîncetat de la moartea ei, s-a liniștit în sfârșit, semn că iertarea Sfântului a ajuns până în adâncurile iadului.
---
### 🛡️ Rugăciune scurtă:
*„Gura ta ca niște făclii de foc strălucind harul, toată lumea a luminat. Bogățiile neiubirii de argint lumii a depus, înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Sfinte Părinte Ioane Gură de Aur, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!”*

Comentarii
Trimiteți un comentariu